Defecți de Cecelia Ahern

Titlu: Defecți
Autor: Cecelia Ahern
Nr. pagini: 416 
Apariție: 21 iul. 2017
Editură: All
Disponibilă aici

Primul roman YOUNG ADULT semnat de Cecelia Ahern 

„Un roman captivant pe care ți-e foarte greu să îl lași din mână“ (School Library Journal), „Defecți” a fost publicat deja în 15 țări și deschide seria cu același nume, semnată de autoarea bestsellerului „P.S. Te iubesc”. 

„Tot ce scrie Cecelia Ahern vine din inimă”, notează „Sunday Tribune” și este confirmat de succesul internațional al scriitoarei. A scris această poveste cu dragoste, cu pasiune, dar și cu furie, încercând să transmită un mesaj foarte puternic pentru publicul tânăr: niciunul dintre noi nu este perfect, a fi om înseamnă a avea defecte. Romanul deschide ușa de acces către o societate distopică, în care perfecțiunea este obligatorie. Cei care iau decizii greșite, necalculate, Defecții, sunt însemnați cu fierul încins. De asemenea, Defecții trebuie să poarte o banderolă cu litera roșie „D” pe mânecă tot timpul, pentru a putea fi identificați în public și dați drept exemplu. În acest context, atitudinea de revoltă a unei adolescente ar putea să o coste viața. 

Celestine North, eroina principală a romanului, se poate mândri cu o viață perfectă. Este o fiică exemplară, toți profesorii și colegii o plac și este iubita celui mai fermecător băiat din liceu, Art Crevan. Dar, într-o zi, ajunge într-o situație care o determină să acționeze din impuls, nesocotind toate regulile societății perfecte în care trăiește. Prin urmare, va fi pedepsită și va trebui să suporte consecințele sfidării ei. Ar putea merge la închisoare. Sau, mai rău, ar putea fi însemnată. Ar putea fi acuzată că este Defectă.  




                                                 *Recenzie* 

Celestine North este inteligentă, frumoasă, ambițioasă si duce o viată pe care oricine ar fi gelos. Este iubita lui Art Crevan, cel mai frumos băiat din școală si fiul judecătorului Crevan care face parte din Ghildă, o organizație publică care se ocupă cu anchetarea celor ce sunt acuzați ca fiind Defecți. După un proces simplu, în care sunt interogați martorii incidentului si acuzatul, se anuntă verdictul, care este mereu Defect. Imediat după, urmează Ziua Numirii, ziua în care acuzatul este marcat cu fierul încins într-unul dintre cele cinci locuri sau în mai multe în funcție de ce a făcut.

"Pentru decizii gresite, pe tâmplă.
Pentru minciuni, pe limbă.
Pentru furt, pe palma dreaptă.
Pentru lipsa de loialitate față de Ghildă, pe piept în dreptul inimii.
Pentru încălcarea reguliilor societații, pe talpa dreaptă.
"

Pe drumul spre școală, în autobuz, Celestine este pusă în fața unei decizii importante care ar putea schimba tot ce ea cunoaște. Un bătrân, un Defect, tușește si este aproape de moarte în fața ei. Ar putea să îl ajute, dar ar risca să fie acuzată că e Defectă, deoarece nu poți ajuta în niciun fel un Defect, o regula a Ghildei. L-ar putea pierde pe Art, care o susține necondiționat si își poate pierde familia. Sau ar putea să se întoarcă spre geam și să se prefacă ca toată lumea, că persoana care își dă ultimele suflări nu există. Inima îi dictează cu tărie ceva, în timp ce rațiunea știe că decizia de a-l ajuta ar fi o catastrofă.  Oare ce o să aleagă?

"Sunt o fată care se ghidează după definiții, logică, o fată care vede lucrurile în alb si negru."

Lumea perfectă nu există, iar oamenii prin definiție sunt defecți pentru că perfecțiunea absolută este un lucru imposibil de atins. Perfecții nu sunt nici pe departe atât de buni pe cât se cred, evită Defecții, îi urăsc și îi maltratează, chiar aruncă cu mâncare si alte lucruri pentru a-și descărca propriile frustrări în Defecți atunci când aceștia trec prin curtea de judecată. Celestine ajunge să fie considerată un pion în luptele dintre Ghildă, organizația pe care ea o adora și o susținea, și Defecți și trebuie să își aleagă tabăra în care are cea mai multă încredere și pe care vrea să o susțină. 

"Autobuzul se oprește și urcă o femeie în cârje. Ea se așează lângă femeia Defectă care îi zâmbește. Bătrâna îi aruncă o privire plină de dezgust, mi-e rușine că reacționează așa față de mama Defectă, care privește în altă parte cu durere în ochi.

Cartea ne îndeamnă să nu punem etichete și să pretindem că suntem altcineva. A fi om înseamnă face greșeli și a învăța ceva din ele. Urmăriți povestea lui Celestine North pentru că merită citită. O fată care se luptă pentru deciziile ei și și-le asumă chiar dacă va suporta consecințe aprige. A fi diferit înseamnă uneori o nouă conceptie asupra lumii dar și a fi considerat un pericol pentru cei ce trăiesc in bula lor roz de perfecțiune.

10 cărţi preferate din 2018

Echipa ,,Cărţi şi praf de stele" a selectat 10 cărți preferate din anul ce tocmai a trecut. Dacă sunteți curioși să vedeți ce cărți ne-au emoționat, ne-au făcut să zâmbim sau ne-au transportat în tărâmuri inedite, vă invităm să parcurgeți această listă!

Pe aripile vântului, Margaret Mitchell

Am amânat extrem de mult să citesc ,,Pe aripile vântului" și acum regret. Mă rog, poate că a fost nevoie de momentul potrivit. Am trecut prin nenumărate chinuri împreună cu Scarlett. Ea este, fără urmă de îndoială, cel mai puternic personaj feminin din literatură. A supraviețuit unui război, a răbdat foamea și s-a ridicat din propria cenușă. Scarlett O'Hara este definiția expresiei "scopul scuză mijloacele".
Știi ce mă sperie cel mai tare? M-am regăsit uneori în caracterul ei. Oare aș fi procedat la fel? Mai multe detalii vei găsi cât de curând în recenzie.
Concluzia: merită citită!

Să ucizi o pasăre cântătoare, Harper  Lee

Acțiunea din ”Să ucizi o pasăre cântătoare” se petrece în America, la începutul anilor 1930 ,când negrii erau considerați sclavi, iar Sudul nu era de acord cu politica Nordului. Cartea are în  centrul acțiunii pe copii avocatului Atticus Finch: Scout și Jem . Naratoare este fetița ,Scout și prezintă evoluția orășelului în plin scandal moral, între bine și rău, adevăr și minciuna; în timpul procesului lui Tom Robinson, un tânăr de culoare acuzat că ar fi violat o fată albă – Mayella Ewell. Avocatul tânărului este domnul Finch, ce împreună cu familia sa intră într-un scandal rasial. Au fost mai multe lucruri care mi-au placut la această carte, dar pe primul loc se află domnul Finch și principiile lui. Din punctul meu de vedere, el reprezintă prototipul părintelui ideal, care le conferă cantitatea  necesară de libertate copiilor săi, dar care îi și învață cum să ajungă oameni mari independenți. De asemenea, mi-a placut modul în care se descrie procesul și toti participanții la acesta ,lucru care te face să trăiești acea atmosferă tensionată și să îți alegi o tabără . Modul autoarei de a scrie este plăcut ,invitându-te să trăiești aventurile copiilor domnului Finch!

        Spendida cetate a celor o mie de sori, Khaled Housseini

Odată cu această carte am descoperit un scriitor ce reuşeşte prin operele sale să răvăşească sufletul cititorului, să îl facă să trăiască povestea descrisă cu sufletul strâns şi să perceapă durerea personajului de parcă ar fi propria durere. Cartea în sine este o capodoperă, în care descoperim treptat viaţa femeilor afgane, poziţia lor în societate, precum și în căsnicie. Celor care nu au citit-o le-o recomand din suflet, dar să se pregătească sufleteşte pentru o carte dureroasă!
Recenzia cărții este aici!

titlul cărții în limba franceză

 Cel care mă așteaptă , Parinoush Saniee

Nu sunt fanul cărților legate de cultura religioasă, însă am descoperit în această carte atât cum religia ne poate influența complet viața și gândirea în moduri pozitive, dar și negative, cât și puterea deosebită pe care o poate avea o femeie, într-o țară în care până și studiatul este o lipsă de onoare pentru reprezentantele sexului frumos. Masumeh este o fată care nu își dorește decât să învețe, să își depășească condiția și să evolueze, însă familia reprezintă un impediment pentru ea, iar în momentul în care se îndrăgostește este aruncată într-un iad și obligată să se căsătorească cu un bărbat pe care nici nu-l cunoștea. Povestea ei este fenomenală, prezentând o adevărată lecție de viață. Am citit-o în câteva zile, am savurat-o și am rămas șocată de lucrurile care încă se mai întâmplă în lumea în care trăim, o lume ce pretează a fi perfectă. Gustul pe care această carte mi l-a lăsat este dulce-amărui pentru că am conștientizat cât de mult poți evolua dacă îți dorești asta, dar cât de puternic este necesar să fii pentru a reuși, și câte obstacole pot apărea. Lucrurile nu depind mereu de noi, dar totuși le putem depăși. O recomand din tot sufletul.

Ultima oară când ne luam rămas bun,  Chyntia Hand 

Este o carte peste care nu pot trece cu vederea aşa uşor. Poate a fost anul în care am iubit cărţile tragice sau poate că doar acestea au reuşit să îmi atingă sufletul, sau poate doar le-am citit la momentul potrivit.
Ce faci când vina te apasă şi nu poţi scăpa? Ce faci când simţi că dacă ai fi fost acolo, dacă ai fi răspuns la un telefon acum viaţa ta ar fi fost bine şi el ar fi trăit şi acum?
Cartea este splendid scrisă, cu foarte multe citate ce reuşesc să te pună pe gănduri şi îţi aduc aminte că viaţa se poate schimba într-o secundă şi timpul nu poţi să-l mai întorci niciodată. O recomand cu drag !Această carte este diferită faţă de ce am citit până la acest moment.

Citate din carte:
,,- Dacă o să fie, trebuie să-mi spui. Sună-mă, dă-mi un mesaj, trezeşte-mă la trei dimineaţa, nu-mi pasă. Vreau să ştiu despre asta. Sunt aici pentru tine. Promite-mi! i-am cerut. 
– Îţi promit.”
 ,,Nu știi niciodată când va fi ultima dată când îmbrățișezi pe cineva.”

Numele trandafirului, Umberto Eco

Am început cartea “Numele trandafirului” cu puțin scepticism, mă așteptam să fie cam plictisitoare pentru că aveam eu în cap ceva prejudecăți legate de autor (prima lucrare scrisă de el pe care am studiat-o a fost  ,,Cum se face o teză de licență“. Sună interesant, nu-i așa? ).
Și cum spuneam, având gândurile ăstea în minte, plus că Eco nu a făcut economie de pagini la volumul ăsta, am început voinicește volumul undeva prin mai, anul trecut, într-o după masă și l-am terminat a doua zi înainte de ivirea zorilor. E lesne de înțeles că temerile mele nu s-au adeverit, din contră! “Numele trandafirului” este de fapt cea mai bună carte citită de mine în 2018.
Istorie, semiotică, crime, urmăriri, întâmplări inexlicabile, căutări fără speranță, de toate se găsesc în cartea asta. Dar stai să vezi peste ce dai când începi să o citești!
Te las pe tine să descoperi, alături de personajele principale, Guglielmo și Adso, rezolvarea imposibilei misiuni în care se găsesc fără voia lor.

În căutarea unui destin, Jojo Moyes

A trecut ceva vreme de când am citit o carte care să mă răscolească... o carte de dragoste profundă - de oameni, de sine și de viață - cum numai în poveștile secolului XX putem întâlni. Un astfel de roman este "În căutarea unui destin".
Suntem în anul 1946 și călătorim spre necunoscut. Tot ce știm e că la destinație e posibil să ne aștepte cei de care ne-am îndrăgostit nebunește și pentru care ne-am lăsat în urmă famillile și chiar continentul. Nimic nu e sigur pentru cele peste 600 de tinere femei ce au plecat spre o nouă viață. Recenzia completă este aici!

titlul cărții în limba engleză

Parfumul,  Patrick Süskind

 Titlul este ambiguu, dar promițător. Te duce cu gândul la ceva romantic, o idilă: ,sigur e bună", îți zici. Dar adevărul e că așa și este. Cartea nu te lasă dezamăgit, doar impresionat și șocat!
Eu am studiat-o la facultate anul trecut și pot spune că nu face parte dintre acele cărți pe care le citești doar pentru că trebuie. E originală până la măduvă. Te prinde!
Ceea ce pare a fi povestea unui copil sărman, bătut de soartă, se dovedește a fi istoria unui personaj pe cât de genial, pe atât de dezgustător. Profesorul cu care am studiat-o la facultate obișnuia să spună că e singurul personaj detestat de cel care l-a plăsmuit.
Vrei să știi de ce? Lasă-te cucerit de parfumurile lui Grenuille și află-i povestea. Dar ai grijă! Farmecul lui e periculos!

Regina Roșie, Victoria Aveyard

Cu toate că ,,Regina Roșie" este o carte criticată de cititori, descrierea mi s-a părut interesantă. Am citit câteva argumente pro și contra cărții, am decis sa îi dau o șansă și nu am regretat absolut deloc. Am fost chiar uimită și am ajuns sa ador seria și să aștept cu sufletul la gură ca Victoria Aveyard să scoată următoarele volume deoarece povestea lui Mare Barrow este una care merită citită și din care putem învăța ceva. Este o poveste încântătoare despre putere, trădare și încredere, totul petrecându-se într-o lume în care culoarea sângelui creează o ierarhie. Este fascinant cum o fată relativ neînsemnată, singură și lipsită de apărare poate reuși să devină o amenințare pentru mai marii societății. ,,Oricine poate trăda pe oricine", iar atunci când ești sigur că nimic rău nu se poate întâmpla, ei bine, situația se schimbă radical. 
Manipularea este o artă care se folosește de minciună și ajunge în final să aducă trădarea, lucru întâlnit cat se poate de des în poveste.  Această carte ne prezintă atât frumusețea de a fi diferit, cât și pericolul la care ești expus odată ce nu te încadrezi în niciun tipar. 
Romantismul nu este uitat nici el, și se îmbină perfect cu comploturile și minciunile. Totuși, protagonista trebuie să înțeleagă că nu poți avea încredere în nimeni, iubirea nereprezentând o excepție. Intențiile bune pot fi doar simple aparențe ce o pot duce spre pieire. ,,Regina Roșie" este o carte splendidă, cu un mesaj foarte puternic și personaje extrem de complexe: o capodoperă!

Recenzia este aici!

O mie noua sute optzeci si patru, George Orwell

Este una dintre cele mai bune carți pe care le-am citit în ultima vreme . Povestea a reușit să mă captiveze din primele pagini și nu am putut să mă abțin din a o compara cu realitatea anilor regimului comunist. Autorul prezintă o lume post-apocaliptică,infernală, în care totul este aliniat. Oamenii nu au dreptul să simtă decat ura contra dușmanilor partidului. Țara este într-un război continuu cu una din celelalte doua mari puteri ,hrana este mereu puțină și fără gust, căsătoria este văzută ca un mecanism de produs copii loiali partidului . Toata lumea este cu ochii pe tine și așteaptă să faci o greșeală pentru a te raporta poliției gândirii, iar trecutul este în permanentă schimbare pentru a se potrivii prezentului. Personajele sunt foarte bine conturate, iar protagonistul are o evoluție excepțională. Am rezonat foarte mult cu personajul principal,Winston Smith și i-am admirat încrederea lui în schimbare și într-un viitor mai bun. M-a surprins cum autorul reușește să te adauge în atmosfera cărții și cum domnul Winston, încetul cu încetul se trezește la realitate și observă că partidul nu vrea binele poporului său. Este o lectură captivantă, șocantă și surprinzătoare.

Recenzie "Frumuseţea lucrurilor trecătoare" de Andrada Cooş

Titlu: Frumuseţea lucrurilor trecătoare

Autor: Andrada Cooş

Nr. pagini: 184

An apariție: 2017

Editură: Adenium

Disponibilă: aici!

   Proaspat ajunsa in Japonia, Adriana incearca sa se integreze in viata studenteasca, cu rezultate indoielnice. In cele din urma, isi gaseste locul in randul celorlalti studenti straini: australieni petrecareti, englezi plini de ei, finlandezi scandalagii si, bineinteles, singurul alt roman pe care il intalneste acolo. Impreuna, exploreaza temple, incearca diverse chimonouri, participa la ceremonii, viziteaza cluburi de jazz si travestiti si filosofeaza pe tema eternei fascinatii japoneze. O perspectiva plina de umor asupra frumusetii, frustrarilor si nebuniei vietii intr-una dintre cele mai admirate culturi din lume.

    Andrada Coos s‑a nascut in Reghin, judetul Mures si este absolventa a Departamentului de Jurnalism al Universitatii „Babes‑Bolyai” din Cluj‑Napoca. A urmat cursurile de creatie literara ale Universitatii Brunel din Londra sub indrumarea lui Fay Wheldon, dupa care a castigat o bursa de cercetare la o renumita universitate din Kyoto. Cititoare avida, Andrada a trait in sase tari, are doua tatuaje si o pasiune pentru toate lucrurile frumoase.

Recenzie 

 

          Ce metodă mai bună de a începe noul an dacă nu printr-o excursie pe un tărâm feeric, cu peisaje superbe la fiecare pas, încărcat de cultură şi unde tradiţiile s-au conservat, cu locuitori foarte politicoşi, muncitori şi uşor conservativi, o ţară ce a renăscut din propria cenuşă, la propriu. Şi ce alt loc să se potrivească mai bine descrierii dacă nu Japonia? Cu toţii am auzit despre aceasta, fie prin intermediul anime-urilor, manga, j-rock sau, autori japonezi. Poate ai auzit chiar de la un prieten pasionat de cele menţionate sau de la orele de istorie, unde a fost prezentată ca “victima biruitoare” ce şi-a revenit după bombardamentul atomic, devenind una dintre puterile mondiale.

"Iar dacă dezastrul i-a durut ca naţiune, a fost şi o nouă ocazie să îşi etaleze puterea extraordinară în faţa adversităţii, să reînvie acea fervoare a spiritului japonez care a făcut-o ca, din cenuşa unui război mondial şi a două bombe atomice, să se ridice o forţă economică mondială. Nu e alt rol care îi place mai mult Japoniei decât cel al victimei biruitoare.”

        Vă întrebaţi oare cum puteţi călători acolo cât mai repede? Cât ar costa biletul? Ce locuri ar fi demne de vizitat? Dar nu ştiţi dacă şeful vă va mai oferi un liber sau dacă mai puteţi aştepta până la următoarea vacanţă, iar economiile şi-au redus din volum acum după avalanşa sărbătorilor. Dacă toate aceste întrebări nu vă dau pace, am soluţia perfectă pentru voi. Cum sună o călătorie în această ţară din propria casă, mai exact din locul vostru preferat de citit, cu o cană de ceai sau o cafea fierbinte şi cartea Andradei Cooş,”Frumuseţea lucrurilor trecătoare”?

        Cartea nu este foarte voluminoasă, având în jur de 184 de pagini, deci este perfectă pentru o lectură într-o zi leneşă în care nu vă doriţi ceva foarte complicat sau voluminos. Coperta este una captivantă, artistică, sau, cum îmi place mie să cred, frumuseţea Japoniei într-o imagine. Nu pot spune că reprezintă ţara în totalitatea ei, deoarece ea este mult mai complexă, cuprinzând atât lucruri bune, cât şi rele, pozitive şi negative, indrustie şi frumos, dar, desigur, privind coperta vezi Japonia şi nu un alt stat.

         În ea este prezentata experienţa Adrianei ca student străin cu bursă de cercetare, ce încearcă să se integreze în acest nou mediu. Pe parcursul studiului tânăra descoperă Japonia, nu numai partea frumoasă, ci intregul. Adriana călătoreşte, explorează cultura, admiră peisajele, întâlneşte străini şi japonezi cu care devine foarte apropiată sau care îi rămân pur şi simplu cunoştinţe. Poreclită de colegii de facultate “Adoriana-sama”, în încercarea de a se integra, se înscrie într-un club studenţesc de artă, astfel reușind să descopere şi să descrie o parte din aspectele vieții de student de acolo.

"Cu toţii eram acelaşi lucru: străini. Şi dacă uneori era dureros să fii mereu celălalt, să fii mereu exclus, mereu în plus, altădată simţeam o uşurare imensă: fiu de lord, american sau român, erau cu toţii o apă şi-un pământ. Apăsarea pe care o simţeam în Europa dispărea şi mă simţeam judecată după acest unic criteriu atotcuprinzător, care nu era plăcut, dar măcar era orb.”

        De asemenea, cum viaţa de student, după cum bine ştim, nu este mereu cea mai liniştită, Adriana împreună cu studenţii străini, pe lângă vizitarea peisajelor şi atracţiilor, vizitează şi pub-urile japoneze, având parte de o gramadă de aventuri şi de noi cunoştiinţe care nu se încadrează tocmai în tiparul japonez de perfecţiune.

"Iar astfel, într-un local de karaoke în cealaltă parte a lumii, pe o străduţă din Kyoto, am cântat singura melodie românească ce a ajuns până acolo: Dragostea din tei. Noroc că toată lumea ştia refrenul.”

        Admir curajul autoarei şi ţin să spun că are tot respectul meu pentru că nu s-a sfiit să arate şi partea nu tocmai atât de frumoasă, strălucitoare, care este mereu pusă în evidenţă. A prezentat experienţa ca pe un pachet întreg, pe care îl iubeşti cu tot cu neajunsuri, neavând cum să ignori şi umbra ce însoţeşte lumina.

“- Bombele au fost , într-adevar un lucru groaznic, dar nu se uita oare că Japonia a început războiul cu Statele Unite? Nu se uită oare că armata japoneză a ucis mai mulţi oameni decât au murit în Hiroshima şi Nagasaki împreună doar într-o singură provincie din China?”

       Lectura a fost una placută, dar molcomă. Mi-a luat câteva zile să termin romanul şi asta nu pentru că nu mi-a plăcut, ci pentru că am simţit nevoia să mă familiarizez şi eu cu peisajele, cu descrierile, şi să îmi permit să visez puţin la tărâmul Soarelui Răsare.

"Alesesem templul Eikando pentru vizita noastră, pentru că era renumit pentru culorile de toamnă. Se află în spatele complexului de temple Nanzen-ji din Keage, o frumoasă zonă din estul oraşului ce adăpostea şi grădina zoologică, şi un apeduct din secolul al XIX-lea. Încă nu apucasem să merg acolo…”

      Singurul lucru negativ pe care am putut să îl observ la acest volum, asta ca să fiu puţin cârcotaşă, este o uşoară lipsă a intrigii. Descrierile lungi şi amănunţite nu reprezintă un disconfort pentru mine şi uneori vreau să am parte de cât mai multe, însă am simţit puţin absenţa suspansului. Am avut senzaţia că citesc un jurnal de călătorie foarte bine alcătuit, ce cuprindea o parte din inima şi farmecul Japoniei. Îi voi oferi 4,5 steluţe tocmai pentru acest mic detaliu, dar în rest a fost o lectură extrem de placută.

     Dacă sunteţi fani ai Japoniei, vreţi să cunoaşteţi mai multe despre ea sau pur şi simplu vreţi să călătoriţi undeva, aceasta este cartea perfectă. Aşa că faceţi-vă un ceai sau o cafea, aşezaţi-vă într-un loc comod şi vă invit într-o călătorie magică alături de Adriana… pe tărâmurile japoneze. 

Abonează-te la blog!

Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.