Pe aripile vântului, Margaret Mitchell
Am amânat extrem de mult să citesc ,,Pe aripile vântului" și acum regret. Mă rog, poate că a fost nevoie de momentul potrivit. Am trecut prin nenumărate chinuri împreună cu Scarlett. Ea este, fără urmă de îndoială, cel mai puternic personaj feminin din literatură. A supraviețuit unui război, a răbdat foamea și s-a ridicat din propria cenușă. Scarlett O'Hara este definiția expresiei "scopul scuză mijloacele".Știi ce mă sperie cel mai tare? M-am regăsit uneori în caracterul ei. Oare aș fi procedat la fel? Mai multe detalii vei găsi cât de curând în recenzie.
Concluzia: merită citită!
Să ucizi o
pasăre cântătoare, Harper Lee
Acțiunea din
”Să ucizi o pasăre cântătoare”
se petrece în America, la începutul
anilor 1930 ,când negrii erau considerați sclavi, iar Sudul nu era de
acord cu politica Nordului. Cartea are în centrul acțiunii pe copii
avocatului Atticus Finch: Scout și Jem . Naratoare este fetița
,Scout și prezintă evoluția orășelului în plin scandal moral, între
bine și rău, adevăr și minciuna; în timpul procesului lui Tom
Robinson, un tânăr de culoare acuzat că ar fi violat o fată albă – Mayella
Ewell. Avocatul tânărului este domnul Finch, ce împreună cu familia sa
intră într-un scandal rasial. Au fost mai multe lucruri care mi-au placut
la această carte, dar pe primul loc se află domnul Finch și principiile lui.
Din punctul meu de vedere, el reprezintă prototipul părintelui ideal, care le
conferă cantitatea necesară de libertate copiilor săi, dar care îi și
învață cum să ajungă oameni mari independenți. De asemenea, mi-a placut modul
în care se descrie procesul și toti participanții la acesta ,lucru care te face
să trăiești acea atmosferă tensionată și să îți alegi o tabără . Modul autoarei
de a scrie este plăcut ,invitându-te să trăiești aventurile copiilor domnului
Finch!
Spendida cetate a celor o mie de sori, Khaled Housseini
Odată cu această carte am descoperit un scriitor ce reuşeşte prin operele sale să răvăşească sufletul cititorului, să îl facă să trăiască povestea descrisă cu sufletul strâns şi să perceapă durerea personajului de parcă ar fi propria durere. Cartea în sine este o capodoperă, în care descoperim treptat viaţa femeilor afgane, poziţia lor în societate, precum și în căsnicie. Celor care nu au citit-o le-o recomand din suflet, dar să se pregătească sufleteşte pentru o carte dureroasă!
Recenzia cărții este aici!
Ce faci când vina te apasă şi nu poţi scăpa? Ce faci când simţi că dacă ai fi fost acolo, dacă ai fi răspuns la un telefon acum viaţa ta ar fi fost bine şi el ar fi trăit şi acum?
Cartea este splendid scrisă, cu foarte multe citate ce reuşesc să te pună pe gănduri şi îţi aduc aminte că viaţa se poate schimba într-o secundă şi timpul nu poţi să-l mai întorci niciodată. O recomand cu drag !Această carte este diferită faţă de ce am citit până la acest moment.
Și cum spuneam, având gândurile ăstea în minte, plus că Eco nu a făcut economie de pagini la volumul ăsta, am început voinicește volumul undeva prin mai, anul trecut, într-o după masă și l-am terminat a doua zi înainte de ivirea zorilor. E lesne de înțeles că temerile mele nu s-au adeverit, din contră! “Numele trandafirului” este de fapt cea mai bună carte citită de mine în 2018.
Istorie, semiotică, crime, urmăriri, întâmplări inexlicabile, căutări fără speranță, de toate se găsesc în cartea asta. Dar stai să vezi peste ce dai când începi să o citești!
Te las pe tine să descoperi, alături de personajele principale, Guglielmo și Adso, rezolvarea imposibilei misiuni în care se găsesc fără voia lor.
Suntem în anul 1946 și călătorim spre necunoscut. Tot ce știm e că la destinație e posibil să ne aștepte cei de care ne-am îndrăgostit nebunește și pentru care ne-am lăsat în urmă famillile și chiar continentul. Nimic nu e sigur pentru cele peste 600 de tinere femei ce au plecat spre o nouă viață. Recenzia completă este aici!
Eu am studiat-o la facultate anul trecut și pot spune că nu face parte dintre acele cărți pe care le citești doar pentru că trebuie. E originală până la măduvă. Te prinde!
Ceea ce pare a fi povestea unui copil sărman, bătut de soartă, se dovedește a fi istoria unui personaj pe cât de genial, pe atât de dezgustător. Profesorul cu care am studiat-o la facultate obișnuia să spună că e singurul personaj detestat de cel care l-a plăsmuit.
Vrei să știi de ce? Lasă-te cucerit de parfumurile lui Grenuille și află-i povestea. Dar ai grijă! Farmecul lui e periculos!
Manipularea este o artă care se folosește de minciună și ajunge în final să aducă trădarea, lucru întâlnit cat se poate de des în poveste. Această carte ne prezintă atât frumusețea de a fi diferit, cât și pericolul la care ești expus odată ce nu te încadrezi în niciun tipar.
Romantismul nu este uitat nici el, și se îmbină perfect cu comploturile și minciunile. Totuși, protagonista trebuie să înțeleagă că nu poți avea încredere în nimeni, iubirea nereprezentând o excepție. Intențiile bune pot fi doar simple aparențe ce o pot duce spre pieire. ,,Regina Roșie" este o carte splendidă, cu un mesaj foarte puternic și personaje extrem de complexe: o capodoperă!
Recenzia este aici!
Recenzia cărții este aici!
titlul cărții în limba franceză |
Cel care mă așteaptă , Parinoush Saniee
Nu sunt fanul cărților legate de cultura religioasă,
însă am descoperit în această carte atât cum religia ne poate influența complet
viața și gândirea în moduri pozitive, dar și negative, cât și puterea deosebită
pe care o poate avea o femeie, într-o țară în care până și studiatul este o
lipsă de onoare pentru reprezentantele sexului frumos. Masumeh este o fată care
nu își dorește decât să învețe, să își depășească condiția și să evolueze, însă
familia reprezintă un impediment pentru ea, iar în momentul în care se
îndrăgostește este aruncată într-un iad și obligată să se căsătorească cu un
bărbat pe care nici nu-l cunoștea. Povestea ei este fenomenală, prezentând o
adevărată lecție de viață. Am citit-o în câteva zile, am savurat-o și am rămas
șocată de lucrurile care încă se mai întâmplă în lumea în care trăim, o lume ce
pretează a fi perfectă. Gustul pe care această carte mi l-a lăsat este
dulce-amărui pentru că am conștientizat cât de mult poți evolua dacă îți
dorești asta, dar cât de puternic este necesar să fii pentru a reuși, și câte
obstacole pot apărea. Lucrurile nu depind mereu de noi, dar totuși le putem
depăși. O recomand din tot sufletul.
Ultima oară când ne luam rămas bun, Chyntia Hand
Este o carte peste care nu pot trece cu vederea aşa uşor. Poate a fost anul în care am iubit cărţile tragice sau poate că doar acestea au reuşit să îmi atingă sufletul, sau poate doar le-am citit la momentul potrivit.Ce faci când vina te apasă şi nu poţi scăpa? Ce faci când simţi că dacă ai fi fost acolo, dacă ai fi răspuns la un telefon acum viaţa ta ar fi fost bine şi el ar fi trăit şi acum?
Cartea este splendid scrisă, cu foarte multe citate ce reuşesc să te pună pe gănduri şi îţi aduc aminte că viaţa se poate schimba într-o secundă şi timpul nu poţi să-l mai întorci niciodată. O recomand cu drag !Această carte este diferită faţă de ce am citit până la acest moment.
Citate din carte:
,,- Dacă o să fie, trebuie să-mi spui. Sună-mă, dă-mi un mesaj, trezeşte-mă la trei dimineaţa, nu-mi pasă. Vreau să ştiu despre asta. Sunt aici pentru tine. Promite-mi! i-am cerut.
– Îţi promit.”
,,Nu știi niciodată când va fi ultima dată când îmbrățișezi pe cineva.”
,,- Dacă o să fie, trebuie să-mi spui. Sună-mă, dă-mi un mesaj, trezeşte-mă la trei dimineaţa, nu-mi pasă. Vreau să ştiu despre asta. Sunt aici pentru tine. Promite-mi! i-am cerut.
– Îţi promit.”
,,Nu știi niciodată când va fi ultima dată când îmbrățișezi pe cineva.”
Numele trandafirului, Umberto Eco
Am început cartea “Numele trandafirului” cu puțin scepticism, mă așteptam să fie cam plictisitoare pentru că aveam eu în cap ceva prejudecăți legate de autor (prima lucrare scrisă de el pe care am studiat-o a fost ,,Cum se face o teză de licență“. Sună interesant, nu-i așa? ).Și cum spuneam, având gândurile ăstea în minte, plus că Eco nu a făcut economie de pagini la volumul ăsta, am început voinicește volumul undeva prin mai, anul trecut, într-o după masă și l-am terminat a doua zi înainte de ivirea zorilor. E lesne de înțeles că temerile mele nu s-au adeverit, din contră! “Numele trandafirului” este de fapt cea mai bună carte citită de mine în 2018.
Istorie, semiotică, crime, urmăriri, întâmplări inexlicabile, căutări fără speranță, de toate se găsesc în cartea asta. Dar stai să vezi peste ce dai când începi să o citești!
Te las pe tine să descoperi, alături de personajele principale, Guglielmo și Adso, rezolvarea imposibilei misiuni în care se găsesc fără voia lor.
În căutarea unui destin, Jojo Moyes
A trecut ceva vreme de când am citit o carte care să mă răscolească... o carte de dragoste profundă - de oameni, de sine și de viață - cum numai în poveștile secolului XX putem întâlni. Un astfel de roman este "În căutarea unui destin".Suntem în anul 1946 și călătorim spre necunoscut. Tot ce știm e că la destinație e posibil să ne aștepte cei de care ne-am îndrăgostit nebunește și pentru care ne-am lăsat în urmă famillile și chiar continentul. Nimic nu e sigur pentru cele peste 600 de tinere femei ce au plecat spre o nouă viață. Recenzia completă este aici!
titlul cărții în limba engleză |
Parfumul, Patrick Süskind
Titlul este ambiguu, dar promițător. Te duce cu gândul la ceva romantic, o idilă: ,sigur e bună", îți zici. Dar adevărul e că așa și este. Cartea nu te lasă dezamăgit, doar impresionat și șocat!Eu am studiat-o la facultate anul trecut și pot spune că nu face parte dintre acele cărți pe care le citești doar pentru că trebuie. E originală până la măduvă. Te prinde!
Ceea ce pare a fi povestea unui copil sărman, bătut de soartă, se dovedește a fi istoria unui personaj pe cât de genial, pe atât de dezgustător. Profesorul cu care am studiat-o la facultate obișnuia să spună că e singurul personaj detestat de cel care l-a plăsmuit.
Vrei să știi de ce? Lasă-te cucerit de parfumurile lui Grenuille și află-i povestea. Dar ai grijă! Farmecul lui e periculos!
Regina Roșie, Victoria Aveyard
Cu toate că ,,Regina Roșie" este o carte criticată de cititori, descrierea mi s-a părut interesantă. Am citit câteva argumente pro și contra cărții, am decis sa îi dau o șansă și nu am regretat absolut deloc. Am fost chiar uimită și am ajuns sa ador seria și să aștept cu sufletul la gură ca Victoria Aveyard să scoată următoarele volume deoarece povestea lui Mare Barrow este una care merită citită și din care putem învăța ceva. Este o poveste încântătoare despre putere, trădare și încredere, totul petrecându-se într-o lume în care culoarea sângelui creează o ierarhie. Este fascinant cum o fată relativ neînsemnată, singură și lipsită de apărare poate reuși să devină o amenințare pentru mai marii societății. ,,Oricine poate trăda pe oricine", iar atunci când ești sigur că nimic rău nu se poate întâmpla, ei bine, situația se schimbă radical. Manipularea este o artă care se folosește de minciună și ajunge în final să aducă trădarea, lucru întâlnit cat se poate de des în poveste. Această carte ne prezintă atât frumusețea de a fi diferit, cât și pericolul la care ești expus odată ce nu te încadrezi în niciun tipar.
Romantismul nu este uitat nici el, și se îmbină perfect cu comploturile și minciunile. Totuși, protagonista trebuie să înțeleagă că nu poți avea încredere în nimeni, iubirea nereprezentând o excepție. Intențiile bune pot fi doar simple aparențe ce o pot duce spre pieire. ,,Regina Roșie" este o carte splendidă, cu un mesaj foarte puternic și personaje extrem de complexe: o capodoperă!
O mie noua sute
optzeci si patru, George Orwell
Este
una dintre cele mai bune carți pe care le-am citit în ultima vreme . Povestea a
reușit să mă captiveze din primele pagini și nu am putut să mă abțin din a o
compara cu realitatea anilor regimului comunist. Autorul prezintă o lume
post-apocaliptică,infernală, în care totul este aliniat. Oamenii nu au dreptul
să simtă decat ura contra dușmanilor partidului. Țara este într-un război
continuu cu una din celelalte doua mari puteri ,hrana este mereu puțină și
fără gust, căsătoria este văzută ca un mecanism de produs copii loiali
partidului . Toata lumea este cu ochii pe tine și așteaptă să faci o greșeală
pentru a te raporta poliției gândirii, iar trecutul este în permanentă
schimbare pentru a se potrivii prezentului. Personajele sunt foarte bine
conturate, iar protagonistul are o evoluție excepțională. Am rezonat foarte
mult cu personajul principal,Winston Smith și i-am admirat încrederea lui în
schimbare și într-un viitor mai bun. M-a surprins cum autorul reușește să
te adauge în atmosfera cărții și cum domnul Winston, încetul cu
încetul se trezește la realitate și observă că partidul nu vrea binele
poporului său. Este o lectură captivantă, șocantă și surprinzătoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu