Recenzie "Frumuseţea lucrurilor trecătoare" de Andrada Cooş

Titlu: Frumuseţea lucrurilor trecătoare

Autor: Andrada Cooş

Nr. pagini: 184

An apariție: 2017

Editură: Adenium

Disponibilă: aici!

   Proaspat ajunsa in Japonia, Adriana incearca sa se integreze in viata studenteasca, cu rezultate indoielnice. In cele din urma, isi gaseste locul in randul celorlalti studenti straini: australieni petrecareti, englezi plini de ei, finlandezi scandalagii si, bineinteles, singurul alt roman pe care il intalneste acolo. Impreuna, exploreaza temple, incearca diverse chimonouri, participa la ceremonii, viziteaza cluburi de jazz si travestiti si filosofeaza pe tema eternei fascinatii japoneze. O perspectiva plina de umor asupra frumusetii, frustrarilor si nebuniei vietii intr-una dintre cele mai admirate culturi din lume.

    Andrada Coos s‑a nascut in Reghin, judetul Mures si este absolventa a Departamentului de Jurnalism al Universitatii „Babes‑Bolyai” din Cluj‑Napoca. A urmat cursurile de creatie literara ale Universitatii Brunel din Londra sub indrumarea lui Fay Wheldon, dupa care a castigat o bursa de cercetare la o renumita universitate din Kyoto. Cititoare avida, Andrada a trait in sase tari, are doua tatuaje si o pasiune pentru toate lucrurile frumoase.

Recenzie 

 

          Ce metodă mai bună de a începe noul an dacă nu printr-o excursie pe un tărâm feeric, cu peisaje superbe la fiecare pas, încărcat de cultură şi unde tradiţiile s-au conservat, cu locuitori foarte politicoşi, muncitori şi uşor conservativi, o ţară ce a renăscut din propria cenuşă, la propriu. Şi ce alt loc să se potrivească mai bine descrierii dacă nu Japonia? Cu toţii am auzit despre aceasta, fie prin intermediul anime-urilor, manga, j-rock sau, autori japonezi. Poate ai auzit chiar de la un prieten pasionat de cele menţionate sau de la orele de istorie, unde a fost prezentată ca “victima biruitoare” ce şi-a revenit după bombardamentul atomic, devenind una dintre puterile mondiale.

"Iar dacă dezastrul i-a durut ca naţiune, a fost şi o nouă ocazie să îşi etaleze puterea extraordinară în faţa adversităţii, să reînvie acea fervoare a spiritului japonez care a făcut-o ca, din cenuşa unui război mondial şi a două bombe atomice, să se ridice o forţă economică mondială. Nu e alt rol care îi place mai mult Japoniei decât cel al victimei biruitoare.”

        Vă întrebaţi oare cum puteţi călători acolo cât mai repede? Cât ar costa biletul? Ce locuri ar fi demne de vizitat? Dar nu ştiţi dacă şeful vă va mai oferi un liber sau dacă mai puteţi aştepta până la următoarea vacanţă, iar economiile şi-au redus din volum acum după avalanşa sărbătorilor. Dacă toate aceste întrebări nu vă dau pace, am soluţia perfectă pentru voi. Cum sună o călătorie în această ţară din propria casă, mai exact din locul vostru preferat de citit, cu o cană de ceai sau o cafea fierbinte şi cartea Andradei Cooş,”Frumuseţea lucrurilor trecătoare”?

        Cartea nu este foarte voluminoasă, având în jur de 184 de pagini, deci este perfectă pentru o lectură într-o zi leneşă în care nu vă doriţi ceva foarte complicat sau voluminos. Coperta este una captivantă, artistică, sau, cum îmi place mie să cred, frumuseţea Japoniei într-o imagine. Nu pot spune că reprezintă ţara în totalitatea ei, deoarece ea este mult mai complexă, cuprinzând atât lucruri bune, cât şi rele, pozitive şi negative, indrustie şi frumos, dar, desigur, privind coperta vezi Japonia şi nu un alt stat.

         În ea este prezentata experienţa Adrianei ca student străin cu bursă de cercetare, ce încearcă să se integreze în acest nou mediu. Pe parcursul studiului tânăra descoperă Japonia, nu numai partea frumoasă, ci intregul. Adriana călătoreşte, explorează cultura, admiră peisajele, întâlneşte străini şi japonezi cu care devine foarte apropiată sau care îi rămân pur şi simplu cunoştinţe. Poreclită de colegii de facultate “Adoriana-sama”, în încercarea de a se integra, se înscrie într-un club studenţesc de artă, astfel reușind să descopere şi să descrie o parte din aspectele vieții de student de acolo.

"Cu toţii eram acelaşi lucru: străini. Şi dacă uneori era dureros să fii mereu celălalt, să fii mereu exclus, mereu în plus, altădată simţeam o uşurare imensă: fiu de lord, american sau român, erau cu toţii o apă şi-un pământ. Apăsarea pe care o simţeam în Europa dispărea şi mă simţeam judecată după acest unic criteriu atotcuprinzător, care nu era plăcut, dar măcar era orb.”

        De asemenea, cum viaţa de student, după cum bine ştim, nu este mereu cea mai liniştită, Adriana împreună cu studenţii străini, pe lângă vizitarea peisajelor şi atracţiilor, vizitează şi pub-urile japoneze, având parte de o gramadă de aventuri şi de noi cunoştiinţe care nu se încadrează tocmai în tiparul japonez de perfecţiune.

"Iar astfel, într-un local de karaoke în cealaltă parte a lumii, pe o străduţă din Kyoto, am cântat singura melodie românească ce a ajuns până acolo: Dragostea din tei. Noroc că toată lumea ştia refrenul.”

        Admir curajul autoarei şi ţin să spun că are tot respectul meu pentru că nu s-a sfiit să arate şi partea nu tocmai atât de frumoasă, strălucitoare, care este mereu pusă în evidenţă. A prezentat experienţa ca pe un pachet întreg, pe care îl iubeşti cu tot cu neajunsuri, neavând cum să ignori şi umbra ce însoţeşte lumina.

“- Bombele au fost , într-adevar un lucru groaznic, dar nu se uita oare că Japonia a început războiul cu Statele Unite? Nu se uită oare că armata japoneză a ucis mai mulţi oameni decât au murit în Hiroshima şi Nagasaki împreună doar într-o singură provincie din China?”

       Lectura a fost una placută, dar molcomă. Mi-a luat câteva zile să termin romanul şi asta nu pentru că nu mi-a plăcut, ci pentru că am simţit nevoia să mă familiarizez şi eu cu peisajele, cu descrierile, şi să îmi permit să visez puţin la tărâmul Soarelui Răsare.

"Alesesem templul Eikando pentru vizita noastră, pentru că era renumit pentru culorile de toamnă. Se află în spatele complexului de temple Nanzen-ji din Keage, o frumoasă zonă din estul oraşului ce adăpostea şi grădina zoologică, şi un apeduct din secolul al XIX-lea. Încă nu apucasem să merg acolo…”

      Singurul lucru negativ pe care am putut să îl observ la acest volum, asta ca să fiu puţin cârcotaşă, este o uşoară lipsă a intrigii. Descrierile lungi şi amănunţite nu reprezintă un disconfort pentru mine şi uneori vreau să am parte de cât mai multe, însă am simţit puţin absenţa suspansului. Am avut senzaţia că citesc un jurnal de călătorie foarte bine alcătuit, ce cuprindea o parte din inima şi farmecul Japoniei. Îi voi oferi 4,5 steluţe tocmai pentru acest mic detaliu, dar în rest a fost o lectură extrem de placută.

     Dacă sunteţi fani ai Japoniei, vreţi să cunoaşteţi mai multe despre ea sau pur şi simplu vreţi să călătoriţi undeva, aceasta este cartea perfectă. Aşa că faceţi-vă un ceai sau o cafea, aşezaţi-vă într-un loc comod şi vă invit într-o călătorie magică alături de Adriana… pe tărâmurile japoneze. 

Abonează-te la blog!

Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.