Autor: Alexandre Dumas
Nr. pagini: 304
An apariție: 2018
Editură: Paralela 45
Disponibilă aici
Stăpânul lupilor este una din capodoperele prozei fantastice a lui Dumas. Pornind de la o traditie populara conform careia exista o zi pe an in care diavolul apare pe pamant sub infatisarea unui lup negru si isi pierde puterile supranaturale pentru douazeci si patru de ore, scriitorul construieste o naratiune plina de fantezie, suspans si, nu in ultimul rand, umor. Romanul imbina cateva motive specifice genului fantastic (pactul cu diavolul, licantropul) cu numeroase elemente autobiografice. In paginile lui, Dumas evoca tinuturile in care a copilarit si cateva dintre figurile care i-au tutelat copilaria, in culori pline de farmec si pitoresc. O carte care se citeste pe nerasuflate, nu numai de catre iubitorii de aventuri paranormale!
*Recenzie*
Stăpânul lupilor este o fantezie istorică ce ne prezintă viața unor oameni ce trăiau acum mult timp, prin anii 1800. Deși eu nu sunt fana genului istoric, pot să spun că am stat cu sufletul la gură la fiecare pagină, datorită acțiunii bine conturate. Felul autorului de a scrie este unic, încât te simți prins în poveste si mi-a plăcut că sunt pasaje în care acesta comunică cu cutitorul, ceea ce e foarte interesant si plăcut.
"Am întrerupt dialogul ca să vă dau explicația pe care tocmai ați citit-o, dar între Mocquet și tatăl meu, care nu avea nevoie de explicații, dialogul a continuat."
Personajele sunt foarte bine conturate, atât fizic cât și moral. Fiecare are defecte și calități care ies la iveală pe parcurs și le dezvăluie adevărata fire. Măștiile cad una câte una și aflăm că în spatele unui chip frumos se poate afla un suflet înnegrit. Povestea are o morală puternică, lăcomia și avaritatea nu vor aduce niciodată nimic bun, ne vor face doar să ne pierdem pe noi înșine puțin câte puțin și ne vor ajunge din urma, aruncandu-ne într-o lume de coșmar.
"Nu, el o dorise pe Agnelette nu numai pentru că era tânără și frumoasă, ci și pentru că firea nefericită a lui Tribault era făcută să râvnească tot ce ar fi putut să aparțină altora. Se lăsase furat de dorință, pentru că naivitatea cu care îi vorbise copila îl impresionase. Dar nu purta imaginea lui Agnelette în inimă, ci în minte. Tribault nu era în stare să iubească așa cum iubești când ești sărac si te îndrăgostești de o fată la fel de săracă, fără altă dorintă decât aceea de a răsplati iubirea ei cu o iubire egală."
Propozițiile se leagă armonios una de alta, dialogurile curg fluent si sunt relaxante, unele chiar amuzante și te destind din starea de încordare. Am fost încântată să descopăr arhaisme și regionalisme pe care nu le-am mai întâlnit, dar care se potriveau perfect în contextul dat. Nu cred că au fost ușor de găsit, și vreau să felicit traducătorul pentru că a făcut o treabă bună. Limbajul e puțin mai greuț, dar mie mi-a plăcut.
"Poți să mă omori - răspunse Agnelette - dar n-o să săvârșesc lașitatea pe care mi-o ceri; poți să mă ucizi, dar îi voi rămâne credincioasă celui pe care mi l-am ales ca soț, poți să-mi iei viața, dar în clipa morții îl voi impolra pe Dumnezeu să-i fie de ajutor.
Descrierea, dialogul și narațiunea s-au împletit perfect, nu m-au lăsat să mă plictisesc sau să obosesc. După paragrafe de descriere, găseam dialog ceea ce era destul de relaxant după atâtea detalii. Este o lectură captivantă, ce te va fascina rapid cu amănuntele sale. Dacă vrei să evadezi din lumea cotidiană, în care telefoanele sunt cele mai bune prietene ale omului, recomand aceasta carte ce te va teleporta într-un alt deceniu în care poți vedea cum se descurcau oamenii atunci fără tehnologie si unde le poți admira obiceiurile pierdute cu timpul.
Abonează-te la blog!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu