Recenzie Delirium de Lauren Oliver

Titlu: Delirium
Autor: Lauren Oliver
Nr. pagini: 432
An apariție: 2014
Editură: Nemira

Disponibilă: aici!

Se spune ca leacul iubirii ma va face fericita pe veci. 
si intotdeauna am crezut asta.
Pana acum.
Acum totul s-a schimbat.
Acum as prefera sa ma infectez cu iubire fie si numai o fractiune de secunda decat sa traiesc o suta de ani in minciuna.



*Recenzie*

„Delirium” este o carte încântătoare ce prezintă o percepție a unui viitor unde orice sentiment este interzis, unde lumea este privată de libertate fără ca măcar să-și dea seama și unde orice mișcare este atent supravegheată și analizată, iar orice pas greșit sau măcar intenție împotriva sistemului este considerată o crimă majoră, oamenii fiind aruncați în temnițe pe viață sau executați pe loc. „Delirium” este o poveste despre puterea iubirii într-o lume în care, ei bine, totul e împotriva dragostei, o poveste despre ce însemnă aceasta defapt și despre modul în care o societate bolnavă în adevăratul sens al cuvântului, manipulează mase întregi de oameni sub numele unor false pretexte. Viața devine un joc de domino, iar fiecare piesă este o zi din viața oamenilor. Toate se scurg la fel: anoste, monotone, cu impresia că sunt fericiți, dar nefiind defapt. 
„Nu poți să fii fericit dacă nu cunoști nefericirea.”
„Atunci pierzi pe cineva cu adevărat. Când durerea nu=ți mai sfâșie sufletul.”
Lena Haloway este o fată de aproape 18 ani care trăiește într-o Americă a viitorului, în Portland, unde iubirea este considerată o boală teribilă și de care toți se tem, dar căreia i-a fost găsit un tratament. Astfel, odată ce au împlinit 18 ani, toți tinerii sunt obligați să sufere o intervenție chirurgicală, care urma să-i vindece de amor deliria nervosa (iubire), care îi făcea imuni la ea și care, prin urmare, le conferea fericirea 100%, perfectă, lipsită de orice fel de suferință. Până la operație, fetelor și băieților le era interzis să vorbească, să se întâlnească sau să aibă orice fel de contact, pentru a nu fi infectați. Toți cei care trăiau dincolo de zidurile electrice menite să le ofere siguranța locuitorilor Portland-ului, și a căror existență era negată, erau Invalizii, oamenii care nu doreau să accepte tratamentul, care trăiau mistuiți de boala cumplită, în Sălbăticie, ca niște animale. Sau cel puțin asta credeau toți cei vindecați și așa își educau copii. Lena abia aștepta operația și număra zilele până viața ei va fi perfectă, un nou început, însă ceva se schimbă. Lena va cunoaște iubirea și se va trezi în față cu realitatea, însă nu așa cum o știa ea, fiind în permanență presată de timpul care dintr-odată nu mai este în favoarea ei.
„Totul pare frumos. Iubirea îți afectează percepțiile. (...) Îți scade capacitatea de a gândi rațional și te împiedică să iei hotărâri corecte. Dar (...) dragostea transformă lumea în ceva magic și uluitor.”
„Dragostea te va ucide și te va salva deopotrivă.”
Personajele sunt atent construite, foarte complexe și imprevizibile și deși cartea în sine are o acțiune la care te cam aștepți, modul în care este descris cum se întâmplă totul, te umple de emoție și nu îți permite să mai lași cartea din mână. Este o poveste previzibilă, dar specială. Are acel ceva al ei, care te face să o adori, să înțelegi ce înseamnă iubirea și într-un mediu care e total împotriva ei, să înțelegi puterea pe care ea ți-o conferă, fericirea adevărată pe care ți-o oferă și faptul că, orice suferință și sacrificiu se merită pentru ceea ce iubești cu adevărat.

Personal, mi-a plăcut foarte mult această carte și o recomand tuturor, fiind o lectură relaxantă, profundă, simpatică și extrem de tensionată.


Abonează-te la blog!
Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Pare o carte foarte interesanta care merita citita,felicitări pentru felul în care ne prezinți cartea.

Bianca Alexe spunea...

Mulțumesc mult! Într-adevăr este o carte foarte frumoasă și interesantă, o lecție de viață chiar, zic eu ^-^