Interviu cu Cristina Oţel

Cristina Otel şi-a publicat cartea, Felinare Stinse, de curând, la editura Quantum şi este disponibilă aici. Ea are un blog, unde scrie recenzii şi ne arată reţete delicioase. O puteţi găsi şi pe pagina de facebook. Cristina, îţi multumim pentru timpul acordat interviului!


"O studentă care zâmbește de câte ori scrie, citește sau încropește o rețetă nouă.
Îmi place să scriu și să concretizez toate gândurile care umblă hai hui prin mintea mea, să citesc în nopțile de vară
și să prepar rețete dulci, dar sănătoase.
Dacă nu-mi petrec timpul printre litere și ingredientele unei prăjituri, mă găsești lângă oamenii care mă fac fericită."

Întrebare: Când ai decis că doreşti să scrii o carte?
Cristina Otel: Nu există un moment în care să fi spus: Acum scriu o carte. M-am jucat cu asta de când eram mică, fie că scriam compuneri pompoase, poezii infantile sau proză scurtă. Am început să scriu romanul Felinare Stinse prin clasa a 10-a, deși avea un alt titlu pe atunci. Ideile se tot strângeau în mintea mea, iar seară de seară, când puneam capul pe pernă, tot felul de replici mă țineau trează. Acesta a fost motivul pentru care am început să scriu romanul, trebuia să scap de aglomerația acumulată în mintea mea, altfel n-aș fi putut să trăiesc liniștită.

Întrebare: Am văzut că ai blog, deci îţi place şi să citeşti. Ce alte hobby-uri mai ai?
Cristina Otel: Da, îmi place și să citesc. Un alt hobby ar fi gătitul, chiar dacă este cam mult spus. Când pot și am cu ce mă joc cu alimentele, în speranța că rezultatul o să fie comestibil, dulce și relativ sănătos.

Întrebare: Ce ne poţi spune despre cartea ta?
Cristina Otel: Romanul este scris de o fată de clasa a 10-a, modificat în mare parte de o fată care a teminat liceul și probabil asta o să se vadă în anumite scene, însă, dincolo de asta, vreau să cred că este o carte amuzantă, o carte pentru adolescenți, și nu numai. Acolo sunt bucăți din mine, din alții, din ceea ce mă înconjoară, din vorbe și fapte pe care alții, poate, le-au ignorat. Sunt întrebări și răspunsuri și sunt două personaje pe care le-am iubit și le voi iubi mereu, deoarece ambele sunt o parte din mine.

Întrebare: Care sunt carţile tale preferate?

Cristina Otel: E foarte greu să îți răspund la întrebarea asta. Nu am o carte preferată, sunt multe romane care m-au cucerit. Pot să îți spun că îmi place mult Mircea Eliade, așadar operele lui sunt printre favoritele mele. Am parcurs relativ recent Călătoriile lui Gulliver și recomand tuturor asta, chiar dacă nu sunteți copii, cred că abia acum am înțeles semnificația elementelor din roman. În general, dacă îmi place mult o carte, sigur o menționez pe blog, în caz că nu reușesc să scriu și recenzia.

Întrebare: Care este cel mai greu moment când scrii o carte? Ai recomanda altor persoane să scrie?

Cristina Otel: Unul dintre cele mai grele momente este acela când, după ce ai scris multe pagini, decizi să ștergi tot, întrucât îți displace modul în care s-a desfășurat totul. :)) Glumesc, ăsta nu este cel mai greu moment, deși mi s-a întâmplat și reacția de după nu a fost una încântătoare. În ceea ce mă privește pe mine, cred că este momentul despărțirii. Mi-a fost foarte greu să termin romanul, nu mă lăsa inima să mă despart de personaje, simțeam că mai aveau ceva de spus. Și așa era, multe nopți după ce am terminat, trăiau în mintea mea alte aventuri.

Dacă vă face plăcere să scrieți, nu vă opriți! Nu am scris niciodată pentru alții, am scris pentru că asta mă face fericită; da, vine la pachet cu multe emoții preluate de la persoanje, însă este ceea ce îmi place.

Întrebare: Iti doresti sa scrii si alte carti?

Cristina Otel: Eu o să scriu în continuare. Cum îți spuneam mai sus, scrisul mă face fericită. Oamenii au tendința de a asocia scrisul unui roman cu publicarea unuia și nu sunt întotdeauna legate. Nu am scris romanul cu gândul de a-l publica. Da, mai glumeam eu pe tema aceasta, dar niciodată nu m-am gândit că se va concretiza. Publicarea acestuia nu a fost scopul pentru care am scris, deși mă bucur foarte mult că se va întâmpla. Mereu am spus că scriu pentru mine, nu pentru alții. Sună egoist, dar adevărul este că m-am gândit mereu la cât de bine mă simt când scriu, și nu la ce părere ar putea avea alții. Acum mă gândesc și la asta :)

Întrebare: Cine te-a susţinut cel mai mult când ai decis să scrii romanul?

Cristina Otel: Foarte puține persoane au știut că mie îmi place să scriu, iar cele care au știu... nu au aflat prea multe detalii despre. Prietena mea, Oana, a citit multe, foarte multe versiuni ale romanului și mă molipsea cu entuziasmul ei, iar acum sunt curioasă ce părere va avea despre rezultatul final, pe care nu l-a citit. Cum mie nu-mi place să vorbesc despre ceea ce fac/scriu, nu căutam susținători.

Întrebare: Ce mesaj ai transmite potenţialilor cititori ai cărţii?

Cristina Otel: Le-aș mulțumi, în primul rând, pentru faptul că au dorit să citească, fie și ea și descrierea. Și mi-ar plăcea să aflu părerea lor, indiferent care este aceasta; că le place, că nu, aș vrea să știu.  

Descrierea Cartii:

Sorina este o adolescent atipică.
Uneori uită.
Uneori își pierde cunoștința.
Uneori se sufocă.
Deși se implică în problemele infantile ale prietenilor ei și are o viață normală, Sorina trăiește din întrebări și dorința de a căpăta răspunsuri. Nu își descifrează identitatea, iar acest lucru o macină, iar halucinațiile care îi produc un rău atât phisic, cât și fizic, nu îi dau pace.
Adrian este caracterizat de o veselie incredibilă. Înconjurat de secrete și incertitudini, acesta face tot posibilul să îi redea bucuria. Dar afecțiunea lui îi dă de bănuit Sorinei și aceasta se trezește întrebând de ce un băiat pe care abia l-a cunoscut se comportă de parcă ar cunoaște-o de o viață?
Îi spune că o să rămână mereu lângă ea.
I-a mai promis cineva acest lucru. Dar cine?