Recenzie Cu temele în instanță de Steven B. Frank

Titlu: Cu temele în instanță

Autor: Steven B. Frank

Nr. pagini: 320

An apariție: 2018

Editură: StoriaBooks

Disponibilă: aici!

FĂRĂ TEME!

Asta îi spune Sam Warren, un elev de clasa a VII-a, profesorului său, în timp ce se ridică în picioare pe bancă. S-a săturat să aibă sarcini peste sarcini, de când ajunge acasă și până se duce să se culce. Organizează un protest și, din cauză că este sancționat, Sam decide să riposteze. Îl recrutează pe domnul Kalman, vecinul său mai în vârstă, un avocat ieșit la pensie, și îl roagă să îl ajute să înainteze o acțiune colectivă din partea tuturor elevilor din Los Angeles. Argumentul lor? Tema este neconstituțională.

*Recenzie*

„Cu temele în instanță” este un roman foarte frumos, relaxant, o carte pentru copii și nu numai,cu un mesaj puternic, ce susține drepturile copiilor, perseverența și libertatea de exprimare.

Totul începe când Sam Warren, un copil de clasa a VI-a, refuză să-și noteze tema pentru weekend-ul prelungit în care dorea să construiască o căsuță în copac alături de tatăl său, și scrie pe o foaie de hârtie „Fără Teme” ridicându-se în picioare pe bancă, ceilalți copii urmându-i exemplul. Directorul apare și spune că va suspenda toți elevii care nu își notează tema, și deși Sam nu va mai putea să cânte la pian în viitorul spectacol, își susține în continuare opinia în ciuda consecințelor. Sam va porni un proces împotriva temelor, susținut de sora sa mai mare și iubitul acesteia, prietenii săi: Catalina, Alistair și Jaesang și vecinul lor, domnul Kalman, fost avocat, acum pensionat, care va iniția procesul în numele lui Sam și a tuturor copiilor, ca „prochain ami”. Va reuși oare Sam să redea libertatea și timpul tuturor copiilor? Va renunța el oare atât de ușor sau va face orice pentru scopul său? Sunt oare temele mai importante decât copilăria?

Personajele sunt simple, niște copii cu aspirații mari, care își vor doar copilăria înapoi, care vor să-și dezvolte hobby-urile, care vor să viseze și să se bucure de timpul cu familia, iar domnul Kalman este un bătrân care s-a săturat să fie atât de morocănos după moartea soției sale și în sfârșit își lasă poarta deschisă, copiii năvălind înauntru și deschizându-i din nou inima. Aceștia surprind pe toată lumea cu determinarea lor și încearcă din răsputeri să facă tot ce le stă în putință astfel încât să se bucure de ce e de drept al lor, copilăria.

„Nu sunt sigur că ar funcționa cu membrii Curții Supreme, dar când e vorba despre iubiți sau iubite, nimic nu este mai convingător decât un sărut.”

Povestea este foarte simpatică, relaxantă, și oricine poate învăța foarte multe legate de cum funcționează un proces, diverși termeni legați de drept sau fel și fel de asemenea informații, indiferent de vârstă. Sinceră să fiu, am fost puțin sceptică la început în ceea ce privește această carte, întrucât am avut impresia că o voi găsi plictisitoare cu atâtea informații de drept, dar am rămas plăcut surprinsă. Este o lectură cu care îți poți delecta o după-amiază, cu un mesaj tare simpatic și destul de profundă, pe care, cred eu, orice cititor o poate găsi cel puțin drăguță și un pic comică. O poveste despre ambiție și determinare, despre copilărie, muncă în echipă și frumusețea de a fi copil.

Abonează-te la blog!

Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.