În umbra pașilor tăi
De vorbă cu Emma
Întrebare: Spune-mi te rog ceva despre tine. Unde îți faci studiile? Cu ce te ocupi?
Vitali Cipileaga: Sunt fondatorul proiectului De vorbă cu tine. Sunt căsătorit și am un copil. Am făcut relații internaționale și-un master în Studii Diplomatice. Scriu, citesc, învăț.
Întrebare: De ce ai început să scrii? Ce te face să te trezești
dimineața cu gândul la scris? Ce te-a atras în această lume minunată și
fantastică?
Vitali Cipileaga:Am găsit în scris un mod
firesc de a spune ceea ce cred și simt despre anumite lucruri. Pe când aveam
vreo 8-9 ani am încercat pentru prima dată, timid, să aștern pe hârtie câteva
rime. Lucrurile au evoluat și-am ajuns la 22 de ani să-mi fac un blog, care a
mers de la sine. Odată cu succesul „De vorbă cu Emma” (la care, recunosc, nu
m-am așteptat) m-am responsabilizat și, păstrând aceeași intenție de a
surprinde lumi și vieți în rânduri, am scris un roman. Ce m-a atras în lumea
scrisului? Lumea lecturii în primul rând. Găsesc în literatură un refugiu și o
provocare. Manifestând o atitudine debordantă, empatică, m-am văzut gata să
scriu.
Întrebare: Te-ai gândit vreo dată că vei deveni scriitor? (Cu sute
de fani)
Vitali Cipileaga:Totul a mers de la sine.
Pe când aveam blogul, nutream cumva la o eventuală autodepășire. Voiam să
cresc, să fac mai mult, mai corect, mai profesionist. Pe mine personal noțiunea
de scriitor înseamnă mult. Încerc să tind spre acest titlu învățând, citind mult,
documentându-mă, căutând răspunsuri.
Întrebare: Cum construieşti personajele? Au vreo legătură cu tine,
te inspiri din oameni pe care îi ai în jur?
Vitali Cipileaga:Și,și. Momentul ăsta e
diferit, e dependent de anumite stări, situații, emoții care nu au cum să-ți
vină brusc. Eu încă mai trăiesc cu personajele ultimei cărți, a romanului.
Poate pentru că am încercat să le fac cât mai reale. Vorbind de latura
emoțională, fiecare personaj trece cumva prin mine și prin emoțiile pe care le
încerc. Cât privește structura, încerc ca personajul să fie pe potriva celui
care îl citește.
Întrebare: De unde îți vine sursa de inspirație?
Vitali Cipileaga:E relativ, prea relativ
pentru a găsi un răspuns prompt. Inpirație găsesc în orice, mă inspiră latura
sensibilă din om, aia pe care o ținem ascunsă și de care ne este frică uneori.
Mă inspiră fericirea nebună și durerile mari, singurătatea și atunci când sunt
în mijlocul la o sută de oameni.
Întrebare:Ce planuri literare ai pe viitor?
Vitali Cipileaga:Planurile sunt între
gânduri, muncă și documentare. Habar nu am unde voi ajunge cu ele, dar mă simt
provocat și entuziasmat.
Întrebare: Care sunt autorii tăi preferați? Ce carte îți este mai
aproape de suflet? Şi ce citat te inspiră în fiecare zi?
Vitali Cipileaga:Nu știu dacă îi pot numi
preferați, mai degrabă solicitați de mine și admirați pentru felul în care
scriu. Cred că așa e mai corect față de ei. Îmi place Haruki Murakami, John
Fowles, Guillaume Musso, Cesare Pavese, Stieg Larsson, Umberto Eco, Amos Oz și
lista poate continua. Cărți sunt multe, cred că aș da cel puțin câte una de la
fiecare din autorii mai sus menționați.
Întrebare: Cum te vezi peste 10 ani?
Vitali Cipileaga:Cu mai mult păr
încărunțit și cu mai multe cărți citite. Și, sper, mai înțelept decât acum.
Întrebare: Ce mesaj transmiți cititorilor tăi?
Descrierea cărții
Cine am fi noi fără dragoste? Cum ar fi dragostea fără noi? Într-o lume a iubirii și a poveștilor de viață, Emma, femeia rebelă și inocentă în același timp, caută răspunsuri la propriile întrebări. O ajută să le găsească Greg, bărbatul creator și omul ei de încredere, alături de care trăiește bucurii și dezamăgiri, redate în dialoguri și reflecții.
Lângă el, ea e caldă ca o ploaie de vară sau rece ca un sloi de gheață. Conflictul pe muchie generează trăirile femeii – ale Emmei, și, implicit, ipostazele în care ea ripostează sau încheie armistiții. Cu siguranță însă, nu există o altă cale de mijloc decât dragostea.
Emmei îi este teamă de singurătate. Ea vrea să râdă cu el din același motiv. Ea ține minte săruturile pe care nu i le-a dat. Ea vrea să fie fericită în patul lui. Ea știe că cele mai bune vinuri se beau în doi. Ea caută să construiască poduri peste neînțelegerile din trecut. Ea vrea să meargă desculț pe malul mării. Sunt momente când revine la acea îmbrățișare din trecut, la plimbările nocturne, la momentele în care a râs și la cele în care a suferit. Și momente în care își poartă gândul undeva departe sau se bucură fericită de prezent. Iubindu-l pe Greg sau trăindu-și emoțiile. Ea caută un loc sfințit de dragoste. Ea se întoarce mereu la el.
Citind De vorbă cu Emma, trăiești împreună cu personajul propria ta poveste de viață. Emma te provoacă să găsești calea spre sufletul tău și te cheamă într-o lume în care liniștea, nebunia și iubirea adevărată sunt un tot întreg. Fie că ești femeie și o înțelegi, fie că ești bărbat și cauți calea spre inima ei, ai nevoie de răspunsuri. Le găsești în dialoguri și printre rândurile scrise de el sau trăite de ea.
Până la urmă, poți fi chiar tu Emma, cu experiențele și poveștile tale de dragoste. Empatizând cu ea tacit, vei ajunge să o lași să poarte și să consume câteva dintre zbuciumările tale. La finalul acestei cărți, vei îmbrățisa mai mult împăcarea cu tine însăți, te vei simți mai senină, mai pregătită să accepți, să înțelegi și să iubești. Vei fi gata să începi un nou capitol în viața ta. Pentru că temerile, trăirile și visurile Emmei sunt și ale tale. Iar dacă Emma le depășește, le vei depăși și tu.
Ia-ți o cafea fierbinte, retrage-te în colțul tău de lume, lasă un oraș pustiu în spate, deschide cartea și stai de vorbă cu tine.
Lumea lui Theodor se prăbușește în momentul în care o pierde pe Paula într-un accident rutier. De aici încolo totul își pierde orice rost. Lasă cariera în advertising, se mută cu traiul și începe o nouă viață. Însă fără Paula aceasta e o suferință continuă.
Într-o căutare interioară profundă, Theodor învață să nu mai gândească doar la timpul trecut și acceptă noile provocări ale vieții. Însă ce va face atunci când noile realități se contopesc prea mult cu trecutul său? Iar gândurile și amintirile sunt tulburate de un șir nesfârșit de întâmplări?
Un roman psihologic despre pierderi, secrete și căutări. O poveste care te strânge puternic la piept, amintindu-ți încă o dată de adevărata putere a dragostei.
3 comentarii:
Felicitări pentru interviu și... pentru noul design, e on point. :D
Frumos interviul. Felicitari!
Felicitari pentru inca un interviu reusit
Trimiteți un comentariu