Interviu cu Georgiana Vâju

Eu nu scriu de când mă știu; de fapt, habar nu am de când scriu, știu doar că o fac. Îmi plac cuvintele nerostite, cele care prind contur în gând, dar din varii motive rămân captive acolo. Și e păcat, pentru că, de foarte multe ori, se întâmplă ca întreaga noastră ființă să fie concentrată în gânduri fără glas. Ca să prindă viață și cele nerostite, eu le-am eliberat. Și mi-a plăcut, s-au adunat, s-au conturat.-Georgiana Vâju

Gergiana Vâju, autoare cărţii Nu te împiedica de mine, te implor! apărută recent la editura Quantum a fost de acord să ne răspundă la câteva întrebări. Îţi mulţumim pentru viteză şi răspunsurile interesante! Pentru a comanda cartea puteţi intra pe site-ul editurii aici, iar dacă doriţi puteţi să intraţi pe pagina cărţii unde sunt o mulţime de citate interesante care vă vor convinge să o cumpăraţi. Profilul personal al autoarei este aici! 

Întrebare: În primul rând: spune-ne ceva despre tine.

Georgiana Vâju: Despre mine ce să spun mai mult decât ceea ce se știe deja?  Am 40 de ani, sunt născută în zodia balanței, locuiesc într-un sat din județul Brăila, sunt căsătorită, am un băiat de 11 ani. Sunt de profesie psiholog și după cum știți deja, mă îndeletnicesc cu scrisul. Ador să scriu, să citesc, să grădinăresc și să ascult muzică. Mai am și alte obiceiuri, multe și diverse  în funcție de stare, dar nu le mai înșir aici. Sunt obiceiuri comune.

Întrebare: "Nu te împiedica de mine, te implor!" este un titlu foarte interesant! Cum ai decis să îl alegi?

Georgiana Vâju: Titlul asta a suferit zeci de modificări, recunosc. Nu-ți mai spun despre celelalte aici. ” Nu te împiedica de mine, te implor!” a fost așa, un flesh, a venit în ziua semnării contractului cu editura Quantum. Cred că am auzit sau am citit ceva care m-a condus spre asta și mi s-a părut foarte potrivit conținutului cărții. Cei care mă cunosc, care mi-au fost dinainte prieteni pe Facebook și m-au urmărit, știu deja câte titluri i-am pus acestei cărți.

Întrebare: Aceasta este prima carte scrisă de tine? Intenționezi să mai publici și altele?

Georgiana Vâju: Da, este prima carte. Și iar da, intenționez să mai public. A început să-mi placă asta, e un sentiment unic, de împlinire. Scrisul e o pasiune relativ recentă, deși zăcea de mult timp în mine, nu mi-a permis timpul să o cultiv. Am mai scris de-a lungul timpului idei, povestiri scurte, stări și sentimente. Am scris din dorința de a mă înțelege pe mine și pe cei din jurul meu, din dorința de a găsi explicații la anumite lucruri. Scriam pe unde apucam ca să nu-mi uit ideile. Făceam notițe pe telefon, pe hârtii, chiar și pe șervețele. Dacă îmi venea o idee mă ridicam și noaptea din pat să o notez. 

Întrebare: Te regăsești puțin în Ana sau alt personaj?

Georgiana Vâju: Oh, da! Evident că mă regăsesc în Ana. Și cred că orice femeie se va regăsi în ea. Pe Ana am construit-o din gândurile, sentimentele și stările unei femei care iubeste, suferă și alege. Din frământările unei femei care trăiește foarte intens totul. Poate că aroganța și curajul ei sunt puțin mai accentuate, dar profunzimea, frământările și aparenta nebunie îmi sunt caracteristice și mie.

Întrebare: Ce te-a inspirat să scrii acest roman?

Georgiana Vâju: Foarte, foarte multe lucruri! Viața, moartea, universul, oamenii din jurul meu, iubirea, ura, invidia, nebunia, prietenia, sentimentele mele și ale oamenilor cu care am intrat în contact de-a lungul timpului. Cred că totul m-a inspirat. 

Întrebare: Când ți-ai dat seama că dorești să publici această carte? A fost ceva de moment, sau mereu ai dorit?

Georgiana Vâju: Am vrut tot timpul să public această carte, de la primul cuvânt pe care l-am așternut în sensul ăsta. Am zis: eu vreau să scriu o carte! Si  nu mă dezmint niciodată când afirm ceva. Mi-a luat ceva timp să-mi găsesc curajul, pentru că a scrie e mai ușor decât a publica. A scrie e cumva mai intim, e relaxare și eliberare. In schimb, când publici scrierile tale, te lași descoperit, îți lași oarecum sufletul la aprecierea altora. Când publici, o parte din tine nu-ți mai aparține doar ție, aparține și cititorilor tăi, trebuie să fii pregătit să împarți, să fii pregătit să accepți că ești diferit și că poți fi admirat dar și criticat pentru asta. Plus, a publica o carte îmi părea atunci ceva... uau, de neatins, de neimaginat!  Dar m-am promis mie, într-un moment de cotitură al vieții mele, că am să fac asta, că am să public această carte când voi împlini 40 de ani. Așa, ca o consolare pentru vârsta asta fatidică.  Am vrut să trec pragul ăsta fiind... eu!  Eu, cea pe care prea puțini o cunosc cu adevărat.

Întrebare: Ai fost nevoită să faci modificari la roman?

Georgiana Vâju: Am făcut modificări peste modificări. Nu știu dacă chiar ”nevoită” e cuvântul potrivit. Am modificat pentru că sunt pretențioasă când e vorba despre mine și acțiunile mele, pentru că sunt balanță și pendulez mereu între decizii,  pentru că-mi place ca totul să fie așa cum îmi doresc. Și a ieșit așa cum mi-am dorit.

Întrebare: Experiențele și sentimentele Anei sunt inspirate din viața reală?

Georgiana Vâju: Da, în mare parte sentimentele sunt inspirate din viața reală. Pentru că, așa cum am precizat și în prefața cărții, îmi place să scriu despre oameni, nu despre himere. M-am inspirat din  viața mea și din viața altora care au binevoit să-mi împărtășească din sentimentele lor. Unele  le-am trăit chiar eu pe propria-mi piele, cu fiecare celulă a mea, cu fiecare respirație, le-am disecat și le-am analizat asemeni Anei. Alte stări  mi-au fost relatate de-a lungul timpului de către cunoscuți, prieteni sau pacienți de-ai mei. Le-am adunat, le-am nuanțat  și le-am introdus în  poveste.  Experiențele și povestea Anei în schimb, sunt plăsmuirea imaginației mele, este ficțiune.

Întrebare: Ce mesaj ai dori să transmiți cititorilor, sau persoanelor care doresc sa citească cartea?

Georgiana Vâju:Cititorilor mei vreau în primul rând să le mulțumesc pentru aprecieri și să le spun că fără ei nu aș exista ca scriitoare. Vreau să le mulțumesc tuturor celor care mă susțin și mă încurajează să scriu. Aș mai vrea să le spun să păstreze frumosul în viața lor. Să păstreze frumosul din cărți, din cuvinte, din iubire, din oameni, din prietenie si chiar din munca lor. Sunt  atâtea sentimente frumoase în tot ceea ce facem și e păcat că marea majoritatea a oamenilor refuză să vadă partea asta, refuză mânați de sentimente negative, sentimente pe care nu vreau să le mai enumăr pentru că aș strica farmecul lucrurilor. Nu mă dau vreo înțeleaptă, am făcut și eu greșeala asta și acum regret că mi-am pierdut timpul căutând altceva decât frumusețe. Mă adresez celor care văd asta dar văd totodată și realitatea. Și sper că există mulți oameni în asentimentul meu. Vă mulțumesc că existați.

Mulţumesc pentru interviu!

Descrierea cărţii:

O relație pasională, ce o consumă și o intoxică, dar de care a căpătat o dependență periculoasă, o aduce pe Ana în pragul confuziei. Dându-și seama că derapează, se internează de bunăvoie într-un sanatoriu pentru a-și trata suferințele sufletului.

Aici îl cunoaște pe Iv, medicul ei curant…