Recenzie Atlasul Secret de Michael Stackpole

Titlu: Atlasul Secret
Autor: Michael Stackpole

Nr. pagini: 552
Editura: Nemira
An apariţie: 2016
Disponibilă aici

"Familia Anturasi din Nalenyr intocmeste harti si exploreaza teritorii necunoscute. Pentru Nalenyr, aceasta stiinta valoreaza mai mult decat toate comorile cunoscute ale celor Noua Principate, caci explorarile aduc relatii comerciale si astfel se ajunge la aur, cu ajutorul caruia printul Cyron poate antrena si mentine o armata de mercenari helosundieni. Numai ca descoperirea pe care o fac Keles si Jorim in ultima lor expeditie in necunoscut schimba toata lumea, deschide rani vechi, elibereaza puteri magice si ameninta o pace fragila, care a oprit candva Urgia apocaliptica..."










*Recenzie*
        Când am primit această carte, am crezut că este un roman, ca multe altele, despre o călătorie pe mare, sau ceva asemănător, plictisitor, monoton, eventual o copie a unei cărţi de Jules Verne. Se pare că m-a înşelat coperta şi de data aceasta, pentru că am adorat acest volum minunat, motiv pentru care mulţumesc editurii Nemira! 

       Lumea distopica creată de Michael Stackpole depăşeşte limitele imaginaţiei. Este evident că autorul s-a documentat meticulos, înainte de a scrie cartea. Pentru a ne orienta mai bine, prin spaţiu şi timp, capitolele ne arată că timpul se raportează la numărul de ani de la Urgie şi până în prezent, iar descrierile Nalenyr-ului, unul dintre cele 9 principate, şi a personajelor mi-au dat impresia că ultimele locuri neafectate de magie se află undeva prin China, sau în orice caz, prin Orient. Cartea începe prezentand o luptă, la care participă şi Moriande, un războinic renumit, iar apoi continuă, prezentând festivalul, şi introducând pe rând fiecare personaj, toate fiind interesante. Am avut impresia că acţiunea bate pasul pe loc în prima parte a romanului, dar apoi am înţeles de ce acţiunea a fost statică, şi anume pentru a înţelege mai bine partea a două, unde firul narativ a continuat, împărţit în trei, iar odată cu plecarea lui Jorim şi Keles, au început aventurile, problemele şi situaţiile din ce în ce mai tensionate, luptele periculoase, trezindu-mi cheful de lectură.

"Invaţă ce ai de făcut, fă ce ai de făcut şi atunci vom fi cu adevărat fraţi. Fă-te folositor mie şi vi vedea că rsursele mele şi recunosştinţa sunt nelimitate."

       Jorim şi Keles m-au amuzat, intrigat şi întristat în acelaşi timp. Au avut o mulţime de probleme pe tot parcursul cărţii şi unele le-au rezolvat, dar altele nu, pentru că nu au fost precauţi. Mi-a plăcut mult ambiţia celor doi, şi personalitatea acestora, dar dacă ar fi să aleg un preferat, acela ar fi Jorim. Nirati rămâne pe uscat, în timp ce fraţii ei călătoresc pe mare, şi ajunge să se îndrăgostească de un om influent, dar cu unele secrete, ce vor ieşi la iveală pe parcurs. Nirati, la început, deşi nu avea calităţile unui cartograf sau explorator, asemenea fraţilor ei, mi-a dat impresia, că este inteligentă şi cumpătată, dar la un moment dat, din cauza încrederii prea mari, devine imprudentă, şi va plăti un preţ pentru asta, dar aflaţi voi singuri. Oscilarea între călătoria celor doi, aventurile lui Nirati şi problemele de pe uscat, au păstrat suspansul, până la final, motiv pentru care, atenţia oricărui cititor, va fi captivă între paginile cărţii. 

"Eşti doar o perlă din şirag. Trecutul tău formează legături uşor de văzut. Pentru majoritatea oamenilor, există un singur lanţ spre viitor, iar lungimea lui corespunde cu cea a vieţii lor."


       Tema acestei cărţi este interesantă, o lume SF, Medievală, în care ultimele oraşe, sunt conduse de un sistem politic, caracteristic prezentului, astfel conflictele armate sunt evitate şi se încearcă subjugarea economico-financiară, iar birocraţia reuşeşte să controleze toate infromatiile, păstrând pacea şi liniştea în oraş. Pe parcursul cărţii, ne aduce în discuţie şi alte aspecte, din viaţă cotidiană, modificate şi adaptate la lumea să post-apocaliptică, precum utilizarea maşinilor, ca înlocuitor al omului, sau folosirea execsivă şi necontrolată a magiei, ce a dus la Urgie. Ingredeintul meu preferat din această carte, au fost descrierile, care au fost foarte precise, cum rar întâlneşti într-o carte de acest tip, astfel că, fiecare mostruozitate întâlnită de personaje, fiecare luptă, fiecare amănunt, legat de arhitectură, sau de aspectul oamenilor, al armelor, a corabiei, sau a altor decoraţiuni sau plante, pot fi recreate în mintea voastră detaliat.

       Recomand acest roman Fantasy/Sf oricărei persoane dispuse să îşi răpească câteva ore din viaţă, pentru a descoperi o lume magică, o familie intrigantă, o călătorie periculoasă, un imperiu cu probleme, monştrii si creaturi nemaivăzute, prinţi şi descoperiri, toate acestea într-o carte încărcată de mister, multe aventuri, surprize, trădări, suspans, tragedii şi romanţă, care vă vor încânta.

       

2 comentarii:

Mirela Barbalata spunea...

Daca este o carte in genul celor ale lui Jules Verne clar nu o sa imi placa :) . Genul acesta de carti nu prea ma atrag

maria ancuta spunea...

coperta nu prea ma atrage, dar recenzia ta imi place foarte mult si mie imi plac cartile in care ne sunt descrise cu lux de amanunte locurile, actiunea, obiectele pentru ca in felul asta ne este mai usor sa ne creem o imagine vizuala asupra actiuni.