Recenzie Resurecţie de Flavius Simion

Titlu: Resurecţie
Autor: Flavius Simion
Nr. pagini: 120
Editura: Celestium
An apariţie: 2015
Disponibil aici !

"Ce este moartea cand viata oricum nu mai exista? Ea vine si nu te intreaba de ce. Te lasa in amaraciunea gandurilor tale. Te sufoca. Iti ia si ultima pozitivitate din tine. Si mai ales cand esti tanar. Cand ai atatea vise. Cand crezi ca toata lumea este a ta. Andi, are 17 ani. Dar se simte de parca ar avea 80. Totul se naruieste in viata lui, cand descopera ca are cancer. Boala aceea care nu te mai lasa nici sa respiri. Care iti fura si ultima picatura de iubire existenta in tine.
Andi invata ca poti avea sanse daca stii sa le traiesti. Cautand in tine "Adevarul" pe care ceilalti nu il vad. Dar el totusi exista. Iubirea insa, ar mai putea salva ceva? I-ar mai putea atinge inima care si asa bate fara niciun sens? Intalnirea cu Luana ii va schimba sau ii va distruge viata. 
Moartea bate la usa intr-o lume in care oricat ai vrea sa traiesti o faci doar pentru tine."

*Recenzie*

     "Resurecţie" a devenit imediat una dintre cărţile mele favorite. Deşi puţine, paginile ei au fost pline de emoţie, pline de vise şi de temeri.
     Cartea îl are ca protagonist pe Andi, un tânăr de 17 ani care a fost diagnosticat cu cancer. Doctorii îi spun că nu mai are mult de trăit şi în timpul ce i-a mai rămas băiatul începe să vadă lumea cu alţi ochi. Era prins între două lumi ce îl îngrozeau. Lumea celor "vii" îl speria pentru că îşi dădea seama câtă suferinţă le provoca boala lui celor din jur. Pe de altă parte, tărâmul de Dincolo i se părea un loc deopotrivă îngheţat şi mistuit de flăcări. Era atras de el, dar nu voia să meargă acolo încă.

"Simţea că acela era finalul, dar nu şi sfârşitul."

     Relaţia băiatului cu cei din jurul lui diferă de la persoană la persoană. Crede că prietenii îi sunt alături din datorie şi nu pentru că ţin cu adevărat la el. Vrea să moară cât mai repede şi să nu le mai provoace părinţilor atâta suferinţă. Viziunea lui se schimbă când o întâlneşte pe Luana, o fată directă, împăcată cu moartea iminentă ce o aşteaptă. Relaţia lui Andi cu Luana e magică. Am simţit tristeţea şi bucuria lor, am simţit deznădezdea şi speranţa lor. M-a emoţionat relaţia lor, felul în care puteau fi ei înşişi când erau împreună şi momentele lor de intimitate în care îşi dezvăluiau cele mai negre temeri. Alături de Luana, Andi a văzut frumuseţea şi iubirea ce îl înconjura.

"-Cum va fi?
-Ce?
-Să mor.
-Tu nu ai cum să mori, ci doar vei dispărea. Dar cu mine vei fi întotdeauna."

"Moartea e esenţa vieţii. E finalul jocului pe care nu ai vrea să îl joci. E o cutie a Pandorei fără Speranţă. Moartea amăgeşte."

     Mi-a plăcut modul în care autorul a prezentat viaţa tânărului. Această carte chiar m-a făcut să realizez ceva. Avem o singură viaţă şi nimeni nu ştie când se poate termina. Trebuie să o trăim cu adevărat, să încercăm să ne atingem visele şi cel mai important, să îi tratam pe oamenii care ţin la noi cu respect şi să le oferim la schimb cât mai multă dragoste. 
     M-am regăsit în Andi. Se simte singur deşi e înconjurat de persoane care îl iubesc. Uneori simte că doar îi încurcă şi ar vrea să îi părăsească deşi gândul că nu îi va mai vedea vreodată îl ucide.

"Andi ajunse într-o stare în care nici fericirea nu mai era fericită. Pentru el, fericirea devenise tristă, iar tristeţea devenise mortală."

     "Resurecţie" a fost ceva nou pentru mine deoarece în ultimul timp am citit doar ficţiune.Această carte m-a făcut să îmi pun nişte întrebări pe care nu mi le mai pusesem înainte şi să îi apreciez mai mult pe cei din jurul meu. Nu poţi pretinde dragostea necondiţionată a unei persoane dacă tu nu o tratezi aşa cum merită. După ce am citit „Resurecţie” am găsit câteva răspunsuri la întrebări pe care nu ştiam că le aveam, dar ca în viaţă, multe întrebări rămân fără răspunsuri şi multe răspunsuri fără întrebări. Vă invit să citiţi „Resurecţie” şi să vă pierdeţi aşa cum am făcut-o şi eu în gândurile lui Andi, băiatul ce îşi aştepta moartea.