Recenzie Confesiunile unei fete rele de Anays M.

|Titlu: Confesiunile unei fete rele

|Autor: Anays M.

|Anul apariţiei: 2018

|Editura: Bookzone

|Număr de pagini: 128

|Disponibilă: aici!

Sunt Anays M. Așa mi se spune aproape dintotdeauna. Parcă nici nu-mi mai știu numele real. Dar nu-mi pasă. Nu-mi trebuie un nume gol. Îmi trebuie un trup gol. Cred că în jurul acestei nevoi mi-am construit o mare parte din viață. Un trup gol în care să bată o inimă impulsivă. Asta caut. Asta vânez. Nu, nu aștept, precum alte femei, să fiu vazută, bagată în seamă și, eventual, cucerită. Eu mă duc la țintă, eu știu ce vreau și ce-mi trebuie. Îmi iau singură, nu stau ca nimeni să-mi dea ceva pe tavă, fie ea tavă de argint. Nu mai fac de mult greșeala să gândesc despre mine că sunt o reprezentantă a sexului slab și să mă împăunez cu debilitățile lui.                                                                                 

*Recenzie*

Într-o lume în care toți se străduiesc din răsputeri să fie "buni", a fost o adevărată gură de aer proaspăt să văd că mai există fete "rele". M-a atras această carte de la primele rânduri, cele în care naratoarea-personaj se descrie ca obținând singură ceea ce își dorește în viață. E tipul meu de fată, mi-am zis.

Am descoperit o Anays care nu se teme să spună lucrurilor pe nume, care a fost rănită și care nu mai vrea să dea voie nimănui în sufletul ei. Se spune că e suficient să suferi o singură dată pentru a te lecui de iubire... Oare așa să fie?

“Azi am curaj pentru că ieri am fost mușcată de prea multe ori de frică! Azi sunt cine sunt, pentru că ieri am căzut de prea multe ori, dar m-am ridicat de tot atâtea ori. Azi nu mi-e rușine cu niciuna dintre faptele mele, azi le-am ridicat la rang de împlinire. Ele mă ajută să mă definesc și să mă cunosc. De aceea nu mai am nevoie de confirmări externe.”

Am rezonat cu femeia ce se vrea a fi insensibilă, doar pentru ea. Nici eu nu sunt adepta femeii clasice, care se chinuie să îmbine eroic munca și familia. Acea soție docilă, care nu are curajul să ridice privirea în fața "stăpânului", nu e idealul meu. Anays e exact opusul și apreciez felul în care și-a asumat statutul de femeie fatală.

Nu-l suna. Nu-l căuta. Nu-i arăta că îți pasă. Cu cât ești mai indiferentă, cu atât va fi el mai interesat, ne spune Anays. Din proprie experiență tind să îi dau dreptate. De ce noi, femeile, avem întotdeauna impresia că el e și nu trebuie lăsat să scape? Iubirea nu înseamnă constrângeri, ci libertate. E libertatea de a ne alege unul pe celălalt în fiecare zi.

“Înainte credeam că fericirea are cel mai scurt termen de valabilitate. Că, odată ce-ai prins-o, trebuie să ții brațele și sufletul deschise… deși asta nu a salvat-o niciodată de la o moarte timpurie. Mi-a dat numai, pe moment, posibilitatea s-o respir din toate părțile. S-o sorb lacom, conștientizând-o și aruncând-o astfel în eternitate, acolo unde să mă pot mereu întoarce s-o savurez.”

Am trecut împreună cu fata noastră rea prin amintiri. Și paturi străine. Ne-am întors cu gândul la N., am încercat să înțelegem comportamentul lui R. și să nu cădem în mrejele lui T. Am cunoscut-o pe Eva și am experimentat mai multe lucruri, printre care atașamentul emoțional tipic feminin.

Am primit sfaturi bune. Am învățat că nu trebuie să te ascunzi de propria persoană. Lasă rușinea undeva la ușa locuinței. Fii tu și privește-te cu încredere în oglindă. Măcar atunci lasă măștile deoparte. Ai nevoie de curaj, e adevărat. Dacă nu îți place ceea ce vezi, nu-i nimic. Niciodată nu e prea târziu să te reinventezi.

“Cu ce se măsoară lacrimile vărsate pe ascuns, după ce ochii au uitat să se privească, mâinile să îmbrățișeze și inimile să se caute?

Cât de greu atârnă tăcerea când se vor fi terminat cuvintele de dragoste? Și ce să faci cu spațiile dintre suflete? Cu ce să le umpli? Cu iluzii, amintiri sau amăgiri?”

Oare va iubi eroina noastră din nou? O va ajunge trecutul din urmă? Ea îi va mai da vreo șansă sau va privi sfidătoare în direcția unui viitor incert și palpitant? Sunt multe întrebări chiar și pe plan personal la care doar achiziționând cartea veți găsi răspunsul.

E o carte pe care o recomand tuturor femeilor. Cele 128 de pagini sunt încărcate de trăiri și sentimente, mai puțin de evenimente propriu-zise. E vorba despre cititoare. Fie că admitem sau nu, toate avem o Anays în interiorul nostru. Ea nu e ipocrită, ci o caracterizează sinceritatea: are nevoi și dorințe, simplu. Luptă pentru ceea ce vrea și nu se lasă îngenuncheată în fața unui bărbat... nu o mai face.

Abonează-te la blog!

Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.