Titlu: Îmbrățișează-mi defectele
Autor:
Nr. pagini: 347
An apariție: 2018
Editură: CELESTIUM
Disponibilă: aici!
Se spune că iubirea învinge tot, iar sufletele pereche își găsesc chemarea, dar când soarta îți e potrivnică, destinul poate e mai întunecos ca abisul.
Maria Blaise cade pradă viciilor ce-i întunecată judecata, lăsându-i sufletul pustiit şi umbrit de trecut. Înconjurată de imperfect, tânăra adolescentă alege să îşi îmbrăţişeze defectele, ignorând perfecţiunea ce o înconjoară.
Iubirea neîmpărtășită te sfâșie, te frânge şi te rupe în mii de bucăţi inegale. Îţi ucide sufletul, inima şi te aruncă în braţele neputinţei. Despărţirea de cei dragi este inevitabilă, însă întoarcerea lor este o alegere. Inima adolescentei se sfărâmă atunci când ochii lui albaştri o regăsesc în mulţime şi-i fac inima să bată necontrolat. Respiră adânc şi-l roagă tăcut să-i îmbrăţişeze defectele, întrucât, deşi nu îşi doreşte, ea îi va iubi fiecare calitate în parte.
"Îmbrăţişează-mi defectele
Şi-ţi voi purta iubirea!"
*Recenzie*
Ce înseamnă de fapt iubirea adevărată? Ce înseamnă ca la un moment dat, când ai pierdut totul, să te pierzi chiar și pe tine, să te arunci în brațele întunericului fără nici o remușcare, să bei din pocalul otrăvit și să muști din pericol? Cartea „Îmbrățișează-mi defectele” reprezintă exact răspunsul la aceste întrebări. Povestea în sine nu este despre iubire, ci despre evoluție, pierdere și regăsire și despre cum, iubirea le poate influența pe toate trei. Personajele sunt complexe, însă nu sunt exact acele personaje „tip”, care să reprezinte un model.
După aproape 10 ani, după pierderea celei care a transformat-o într-o femeie frumoasă, dar a cărei moarte a aruncat-o în lumea substanțelor interzise, Maria se trezește pierdută, într-o relație în care nu simte nimic și crede că este bine, într-o lume plină de întuneric. În încercarea de a o salva, tatăl său o aduce în orașul în care a crescut până a fost adoptată, dar lucrurile nu devin mai bune, pentru că trecutul o urmărește, iar ea fuge către el.
Personajele principale, Maria și Hades, sunt foarte bine conturate, însă celelalte, cu câteva excepții, sunt tratate puțin superficial după mine, iar cititorul, sau cel puțin eu, nu reușește să-l înțeleagă. E fad și rece în ochii lectorului, deci fără valoare, deși în realitate nu e așa. Maria este într-adevăr un personaj bine construit, acel tip de personaj decăzut, tulburat și bruiat de această realitate dură și tristă. Trecutul se ascunde undeva în inima ei, dar este prea zguduită de suferință încât să reușească să se ridice singură de la pământ. Sentimentele acestui personaj sunt extrem de bine conturate, confuzia ei devenind chiar tulburătoare pentru cititor. Hades în schimb este controlat, dar neînțeles. La fel ca Maria, este sfâșiat de durere, dar spre deosebire de ea, este atât de controlat încât lumea aproape devine o ceață. Nu poate să simtă, să vorbească, și trăiește în acea bulă de respingere totală. Va reuși oare Maria să spargă pereții existenței lui, iar el să reușească să o scoată din noroiul în care s-a afundat? Să o prindă până să se lovească de fundul prăpastiei spre care se îndreaptă?
Autoarea are un stil interesant și captivant, care te face să vrei să citești în continuare, dar acțiunea în sine m-a făcut să am sentimente contradictorii și să mă simt confuză chiar eu pe parcursul lecturii. Totuși, chiar mi-a plăcut, deci o recomand.
„Fericirea nu se numără în zâmbete, râsete sau petreceri nebune. Fericirea se reflectă în privirea altei persoane.”
Totul începe cu descrierea vieții în orfelinat a doi copii, ce fără să conștientizeze la acea vârstă fragedă, se iubeau cu toată ființa lor. Erau întruchiparea inocenței și frumuseții, al râsului și purității, într-un loc în care zâmbetul era doar un vis frumos. Maria și Hades erau doi puști, însă ei au descoperit ce înseamnă să îți găsești liniștea și fericirea într-o persoană. Totul este zguduit când Maria este adoptată și trebuie să îl părăsească pe Hades, lăsând un imens gol în acel suflet de copil deja părăsit de prea multe ori. Acest debut al operei mi s-a părut cel mai frumos din toată cartea, nu doar pentru că era în sine un început promițător, cât și pentru că prevestea ce urma. Acea realitate fabuloasă în acel colț de rai situat fix în mijlocul iadului trebuia să fie doar o iluzie, și exact asta a fost.„Împreună. Un cuvânt atât de puternic. Un cuvânt care îmi suprasolicită inima în torace și îmi strânge stomacul într-un ghem de foc.”
După aproape 10 ani, după pierderea celei care a transformat-o într-o femeie frumoasă, dar a cărei moarte a aruncat-o în lumea substanțelor interzise, Maria se trezește pierdută, într-o relație în care nu simte nimic și crede că este bine, într-o lume plină de întuneric. În încercarea de a o salva, tatăl său o aduce în orașul în care a crescut până a fost adoptată, dar lucrurile nu devin mai bune, pentru că trecutul o urmărește, iar ea fuge către el.
Personajele principale, Maria și Hades, sunt foarte bine conturate, însă celelalte, cu câteva excepții, sunt tratate puțin superficial după mine, iar cititorul, sau cel puțin eu, nu reușește să-l înțeleagă. E fad și rece în ochii lectorului, deci fără valoare, deși în realitate nu e așa. Maria este într-adevăr un personaj bine construit, acel tip de personaj decăzut, tulburat și bruiat de această realitate dură și tristă. Trecutul se ascunde undeva în inima ei, dar este prea zguduită de suferință încât să reușească să se ridice singură de la pământ. Sentimentele acestui personaj sunt extrem de bine conturate, confuzia ei devenind chiar tulburătoare pentru cititor. Hades în schimb este controlat, dar neînțeles. La fel ca Maria, este sfâșiat de durere, dar spre deosebire de ea, este atât de controlat încât lumea aproape devine o ceață. Nu poate să simtă, să vorbească, și trăiește în acea bulă de respingere totală. Va reuși oare Maria să spargă pereții existenței lui, iar el să reușească să o scoată din noroiul în care s-a afundat? Să o prindă până să se lovească de fundul prăpastiei spre care se îndreaptă?
Autoarea are un stil interesant și captivant, care te face să vrei să citești în continuare, dar acțiunea în sine m-a făcut să am sentimente contradictorii și să mă simt confuză chiar eu pe parcursul lecturii. Totuși, chiar mi-a plăcut, deci o recomand.
Abonează-te la blog!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu