Titlu: FANDOM- Fantezie periculoasă
Autor: Anna Day
Nr.
pagini: 416
An
apariție: 2018
Editură: RAO
Disponibilă:Aici!
Synopsis
Până unde ai merge pentru a face parte din povestea preferată? Violet şi prietenii ei iubesc romanul Dansul pe eşafod, însă ajung să... îl trăiască pe propria piele, iar singura soluţie pentru a reveni acasă
este ca Violet să se sacrifice, jucând rolul care va permite poveştii să reintre pe făgaşul său normal. Oare merită să mori pentru o fantezie?
este ca Violet să se sacrifice, jucând rolul care va permite poveştii să reintre pe făgaşul său normal. Oare merită să mori pentru o fantezie?
RECENZIE
Fandom este prima carte a scriitoarei Anna Day şi după părerea mea este un omagiu adus cărţilor distopice atât de îndrăgite în ultimul timp de cititorii tineri şi nu numai. Dar ce se întâmplă atunci când iubitorii genului distopic sunt prinşi în cartea preferată? Se vor sacrifica ei precum eroii cărţilor, pentru a-i salva pe alţii? Ce se întâmplă atunci când cartea preferată în personajul căruia te regăseşti (recunosc că şi eu mă visam uneori în locul lui Katniss) se transformă în coşmarul tău?
Dar să încep cu începutul,nu? Personajul principal este Violet, o tânără obişnuită şi pasionată de lectură, care împreună cu prietenele sale Alice şi Kate, şi împreună cu fratele său mai mic Nate, participă la ComicCon- costumaţi asemenea personajelor preferate din cartea „Dansul pe eşafod”. Cartea preferată a personajelor este o distopie în care OIM-i sunt oamenii modificaţi genetic ce decid soarta oamenilor obişnuiţi, muritorii. Aceștia din urmă sunt oamenii imperfecţi, deveniţi sclavi OIM-ilor şi luptă împreună cu rebelii împotriva acestei nedreptăţi (un subiect de carte destul de captivant).
Din păcate,din punctul meu de vedere, cartea debutează cu prezentarea acţiunii din cartea „Dansul pe eşafod”, prezentare făcută de Violet în faţa clasei, astfel încât cititorul cunoaşte acţiunea de bază a cărţii şi cursul narativ principal al acesteia, ceea ce pe de o parte este chiar interesant. În cadrul festivalului ComicCon ei sunt transportaţi în această lume fantasy, iar personajul principal al cărţii „Dansul pe eşafod”, moare, astfel încât Violet trebuie să „încalţe pantofii Rosei" iar povestea trebuie să meargă mai departe şi ei să se salveze.
Dar să încep cu începutul,nu? Personajul principal este Violet, o tânără obişnuită şi pasionată de lectură, care împreună cu prietenele sale Alice şi Kate, şi împreună cu fratele său mai mic Nate, participă la ComicCon- costumaţi asemenea personajelor preferate din cartea „Dansul pe eşafod”. Cartea preferată a personajelor este o distopie în care OIM-i sunt oamenii modificaţi genetic ce decid soarta oamenilor obişnuiţi, muritorii. Aceștia din urmă sunt oamenii imperfecţi, deveniţi sclavi OIM-ilor şi luptă împreună cu rebelii împotriva acestei nedreptăţi (un subiect de carte destul de captivant).
Din păcate,din punctul meu de vedere, cartea debutează cu prezentarea acţiunii din cartea „Dansul pe eşafod”, prezentare făcută de Violet în faţa clasei, astfel încât cititorul cunoaşte acţiunea de bază a cărţii şi cursul narativ principal al acesteia, ceea ce pe de o parte este chiar interesant. În cadrul festivalului ComicCon ei sunt transportaţi în această lume fantasy, iar personajul principal al cărţii „Dansul pe eşafod”, moare, astfel încât Violet trebuie să „încalţe pantofii Rosei" iar povestea trebuie să meargă mai departe şi ei să se salveze.
Anna Day a dezvoltat personaje fabuloase pentru adolescenţi, care tind spre adolescenţii de zi cu zi, cei care iubesc pericolul, dar nu fac paradă de curaj; personaje cu reacţii atât de realiste în faţa pericolului (în special Nate, ce mi s-a părut cel mai autentic personaj, posibil), personaj ce îţi aduce zâmbetul pe buze în mod frecvent, încât devine aproape cutremurător.„Această mişcare este cea care îmi dezmorţeşte, în cele din urmă picioarele. Dacă, într-adevăr, ne aflăm în <<Dansul pe eşafod>>, atunci suntem în cel mai periculos loc cu putinţă... locul în care cei care nu sunt îmbunătăţiţi genetic sunt spânzuraţi. Eu. Nate."
Mi-a plăcut destul de mult debutul cărţii, dar scriitoarea pe parcurs aminteşte repetitiv filmul efectuat după cartea „Dansul pe eşafod”, devenind cumva deranjant. Se face de asemenea referire la curajul personajelor din cărţile distopice de top (Katniss, Tris), dar prin aceasta nu realizează decât faptul că propriul personaj principal, Violet, are foarte multe lipsuri. Spre mijlocul cărţii, continuarea acţiunii a devenit previzibilă, ceea ce a tăiat suspansul şi curiozitatea de a continua, astfel cartea a devenit doar o lectură şi atât. Opera are şi un triunghi amoros format din Violet,Ash şi Willow, dar scriitoarea nu exploatează suficient această latură a poveştii, fiind lăsată cumva în aer ca pentru o continuare în alt volum... Surprinzător? Eu cred că nu!
„Dragostea nu îţi poate fi prescrisă sau servită cu forţa. Dragostea nu urmează scenarii. Să te îndrăgosteşti înseamnă să plonjezi în imprevizibil- înseamnă să-ţi asumi un risc.”
Spre final scriitoarea lasă loc de interpretare şi eventual o continuare a acestui roman - dar care sincer nu o aştepţi cu nerăbdare şi curiozitate, ci cu resemnarea cititorului care nu vrea să lase o serie neterminată.
În „Fandom” autoarea s-a jucat cu trăirile şi experienţele de a fi fan, dar în rest nu pot spune că e o carte la care m-aş întoarce şi nici o carte pe care aş recomanda-o.
Abonează-te la blog!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu