Recenzie "A fost odată o ţară. Panorama prozei de război din ţările fostei Iugoslavii"

Titlu: A fost odată o țară. Panorama prozei de război din țările fostei Iugoslavii
Antologatori: Boris Postnikov, Dinko Kreho, GAGIĆ Srđan
Număr pagini: 408
Editura: Paralela 45
An apariție: 2018
Disponibilă: aici!

Descriere:
„Când am început să mă gândesc la acest proiect, am știut că misiunea lui nu este să stabilească un adevăr acolo unde istoria este încă timidă și încurcată de complexitatea evenimentelor sau este interpretată (cum altfel?) din puncte de vedere ideologice diferite, în funcție de interese naționale și/sau internaționale, și nici să ajute la obținerea unui cântar pentru măsurarea vinovăției sau nevinovăției unei părți sau a alteia. Până la urmă acest volum este, cred, ceea ce ar trebui să fie: o sumă de mărturisiri, fie că vorbim despre texte de literatură ficțională sau autobiografică, fie că autorii lor au fost prezenți sau nu pe teatrele de război din fosta Iugoslavie.“
 Adrian Oproiu

Recenzie 

,,A fost odată o țară. Panorama prozei de război din țările fostei Iugoslavii" este o ,,sumă de mărturisiri", o poveste ce defilează în zgomotul bombelor alături de alte povești. Sunt povești în care războiul capătă ființă spre întunecata noastră și a lor oroare. Ediția îngrijită de Adrian Oproiu conține 31 de povești. Fiind o antologie, se poate deduce faptul că fiecare poveste reală sau mai puțin reală este unică, având autori diferiți, precum și perspective diferite.

,,Cimitir" alături de ,,Biblioteca" sunt fragmente din volumul Malbro de Sarejvo, scris de Miljenko Jergović. Dacă în ,,Biblioteca" se istorisește despre incendierea unor cărți, mai exact a celor din Biblioteca Universitară din Sarajevo, marcând importanța literaturii în viața oamenilor; în ,,Cimitir" povestea este narată din perspectiva groparului. Captând atenția cititorului prin monologul adresat, frazele din cimitir , nefiind nevoie de o intervenție bruscă a naratorului sau de o revalație a groparului. Personajul narator, rugat de un jurnalist american să îi povestească despre soarta oamenilor din Sarajevo începe să călăuzească mintea receptorului spre viața, dar și spre moarte.
În acest context, semnificația termenilor de Malbro de Sarajevo face referire atât la țigările cu un gust adaptat fumătorilor bosniaci, cât și la o fericire existentă, la o mulțumire cu nimicul în ciuda timpurilor dificile.
,,Despre vii și despre morți nu se poate vorbi în același timp, pentru că morții au viața în spate, iar vii nu știu încă ce îi așteaptă. "
Povestea ,,Plantele sunt altceva" face parte din volumul eponim, este scrisă de Alma Lazarevska și conturează ideea că în timpul unor conflicte totul își schimbă înțelesul, căpătând un altul nou. ,,67 morți și 142 de răniți. Și asta doar dintr-un singur proiectil". Planta, în sine, se deosebește de toate celelalte , dar nu prin alcătuirea ei, ci prin mutațiile spirituale existente. Astfel, planta înseamna mult mai mult decât un simplă parte dintr-un ierbar.

,,Mileniul în Belgrad" este scris de Vladimir Pištalo, iar în Antologie apare capitolul Boris în război. Boris pășește în război alături de camarazii săi. Setea de avuție îi produc tănărulu frământări privitoare la sacru și la profan. Simțind prezența lui Dumnezeu în război, soldatul o aseamănă cu distrugerea, fapt ce reliefează cruzimea războiului. Trecând dincolo de corpul fizic, textul creionează și prezența rănilor sufletești pentru care ,,Nu există, frățioare, cârje pentru un suflet mutilat."

,,Război'' face parte din colecția Biber 01 a lui Vladimir Tabašević și creează în primă fază o enumerație a termenilor ce demonstrează brutalitatea războiului, precum și incapacitatea umană de a mai da nume lucrurilor. Urmările războiului, credința ce se capătă peste noapte reprezintă doar căteva puncte din lumea tenebrelor.  


,,A fost odată o țară'' spune drama unei tări destrămăte, care se plimbă singură între viață și moarte. Cu visele eșuate pe un țărm putred și roase de către ființele naturii, țara continuă să spere, chiar dacă rămâne doar cu speranța.
,,În acest pustiu ei nu se plâng, nu suferă pentru nimic și din nou, în profida prejudecăților omenești, nu sunt expuși niciunui fel de tortură din partea demonilor, pentru că ei înșiși sunt demoni, nici nu îi apasă Cerul, iar față de semenii de odinioară simt mai degrabă ironie decât invidie. În împărăția intriganților, a criminalilor și a politicienilor, ei fierb în propria mulțumire neagră." 

Niciun comentariu: