Recenzie Amantul japonez de Isabel Allende

|Titlu: Amantul japonez

|Autor: Isabel Allende

|Anul apariţiei: 2015

|Editura: Humanitas

|Număr de pagini: 296

|Disponibilă: aici!

Isabel Allende: 21 de cărți publicate, traduceri în peste 35 de limbi; peste 65 de milioane de exemplare vândute; 12 doctorate onorifice; 50 de premii în peste 15 țări; 2 filme de succes realizate după romanele ei.

O dublă poveste de dragoste, la distanță de mai bine de jumătate de secol, se dezvăluie treptat în Amantul japonez. Scris cu aceeaşi atenţie pentru amănuntul istoric şi profundă înţelegere a personajelor care au constituit dintotdeauna marca lui Isabel Allende, romanul Amantul japonez semnalează întoarcerea autoarei la povestea clasică, de largă respiraţie, fiind totodată un omagiu emoţionant adus sufletului omenesc şi stăruinţei în dragoste, într-o lume a necontenitelor schimbări.

În 1939, când Polonia e amenințată de nazism, Alma Belasco e trimisă de părinți să trăiască la San Francisco, alături de mătușa și de unchiul ei, care locuiesc într-un conac opulent. Inițial timorată de noua ei familie și incapabilă să se integreze, Alma va avea în cele din urmă o legătură profundă, pentru toată viața, cu fiul grădinarului familiei, Ichimei. După atacul japonezilor de la Pearl Harbor, cei doi sunt despărțiți cu cruzime, iar Ichimei ajunge într-un lagăr, împreună cu familia sa. Multe decenii mai târziu, Alma e una dintre bătrânele excentrice care populează azilul de lux Lark House din San Francisco. Cu răbdare și infinită tandrețe, Irina Bazili, o tânără îngrijitoare din Republica Moldova cu o istorie tristă în propria biografie, ajunge să descopere treptat povestea de dragoste dintre Alma și Ichimei și își găsește în ea izbăvirea.

*Recenzie*

Înainte de toate, vreau să vă spun că titlul nu e ceea ce pare a fi. "Amantul japonez" nu este o carte erotică, nici pe aproape. În schimb, e un roman ce caracterizează viața. Fiecare dintre noi are o poveste în spate, care cuprinde momentele fericite, dar și pe cele triste.

Ajungem la Lark House prin intermediul Irinei, o tânără moldoveancă ce încearcă să își croiască o viață în îndepărtata America. Fiind timidă, discretă și înțelegătoare, fata ajunge rapid îndrăgită de toți cei ce își trăiesc finalul vieții în centru. Mi-a plăcut felul în care e percepută bătrânețea acolo. Asemenea Irinei, am învățat să privesc lumea prin ochii lor. E pur și simplu fascinant.

“Așa cum îi spusese Cathy în prima zi, nu se plictisea defel. «E o diferență între a fi bătrân și a fi babalâc. Nu e o chestie de vârstă, ci de stare de sănătate fizică și mintală. Bătrânii își pot menține independența, babalâcii au nevoie de asistență și observație până ajung ca niște copii», îi spusese Cathy.”

Alma Belasco remarcă bunătatea Irinei şi o roagă să îi dea o mână de ajutor - ca secretară. M-a impresionat relația lor. Alma, femeia aparent rece și nepăsătoare la lumea din jurul ei, se atașează de fata simplă și sensibilă ca de propria ei nepoată. Nu degeaba intenționează să o includă în familie prezentându-i-l pe Seth, nepotul ei preferat.

                                                      

Totuși, alegerea nu se arată a fi cea mai inspirată, deoarece tinerii se aliază în încercarea de a descoperi secretele femeii. Unde dispare Alma cu zilele? Cine îi trimite scrisori de dragoste la 80 de ani? Soțul ei e mort de mai bine de două decenii...

“- Incredibil! De câți ani sunteți împreună?

- Păi, să socotim… L-am iubit de când aveam amândoi în jur de opt ani, iar ca amanți avem cincizeci și opt de ani, din 1955, cu câteva întreruperi mai lungi.”

Pe de altă parte, Irina vine cu un bagaj de resentimente, pe care nici măcar răbdătorul şi atrăgătorul Seth nu se vede capabil să i-l îndepărteze de pe umeri. Ce dramă interioară ascunde fata est-europeană? Va reuși oare pragmatica Alma să spargă zidul dintre Irina și lume?

Intrăm cu totul în universul creat cu mare atenție de către Isabel Allende. E o carte ce trebuie savurată, pentru a fi înțeleasă în străfundurile ei, nu răsfoită în viteză. Atât Alma, cât și Irina au vieți demne de cinematografe. Mă refer la felul acela care îți demonstrează încă o dată că viața poate fi grea, însă întotdeauna există o luminiță la capătul tunelului.

”Dârdâind în costumul de călătorie, pierdută printre ceilalţi pasageri strânşi la pupa ca să vadă cum ţara lor dispare încetul cu încetul, Alma se străduia să-şi păstreze cumpătul şi demnitatea, aşa cum fusese educată încă de mică. Percepea, în ciuda distanţei, deznădejdea alor săi, lucru care îi intărea presentimentul că n-avea să-i mai vadă niciodată. Cu un gest atât de rar la el, tatăl işi luase soţia pe după umeri, de parcă ar fi vrut s-o împiedice să se arunce în apă, în vreme ce ea cu o mână işi ţinea pălăria să nu i-o ia vântul, iar cu cealaltă flutura frenetic batista.”

E o carte din colecția Libris ce nu trebuie să îți lipsească din bibliotecă. Aflăm aici ce a însemnat războiul din perspectiva unui copil trimis departe și cum uneori prietenia se întrepătrunde cu iubirea. Formele dragostei sunt diverse și câteodată e nevoie să luăm decizii radicale. Totuşi, timpul nu înseamnă absolut nimic pentru o iubire nemuritoare...

Abonează-te la blog!

Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.