Recenzie "Din România sunt doar eu", de Marin Daniel

Titlu: Din România sunt doar eu
Autor: Daniel D Marin
Număr pagini: 100
An apariție: 2018
Editura: Paralela 45
Disponibilă: aici!

Descrierea cărții:

Am citit excelentul jurnal american al lui Daniel D. Marin cu emoție și invidie, pentru că n-am fost, pentru că mi-aș dori. America văzută în 36 de zile e prezentată prin ochii unui egal care, deși ar putea fi impresionat, nu-și pierde concizia. Los Angelesul este cel mai mare sat vizitat, San Francisco – un oraș simpatic, iar New York, analizat și din cartiere, și de la înălțime, nu primește notă de trecere. Singurul lucru care amintește de casă este discuția cu un etiopian, angajat al aeroportului din Dallas, care știe totul despre Hagi. Jurnalul italian schimbă o insulă cu alta, numai că de data asta ceea ce părea să fie o călătorie devine o destinație, iar cețurile, geometria, asfaltul se transformă în oameni. Efectul Sardiniei este unul vital pentru călătorul-autor – acela de a-l face să fie tot mai mult el însuși, mai ales atunci când e prins în anxietatea depărtării.

Lavinia Bălulescu

Se întâmplă des ca notaţiile de călătorie ale scriitorilor să fie hiperintelectualiste şi puţin snoabe. Daniel D. Marin scrie jurnal cam cum l-ar scrie Holden Caulfield, flegmatic şi constatativ, dar capabil să surprindă golul căscat brusc (adesea periculos) în asfaltul banalului. Fuga sa pe o insulă nu este nici ea obişnuită: scriitorul nu e niciodată singur, o viermuială umană pestriţă îl asumă şi îl mişcă, iar el trăieşte fiecare clipă a aventurii de două ori: o dată în afară, prin ceilalţi, care îl găsesc nonparticipativ, şi o dată în interior, prin scrisul instantaneu al lui aici şi acum.

Mihaela Ursa

✏️ Recenzie ✏️

Scrisă sub amprenta unui jurnal, cartea lui Daniel Marin se povestește singură, pornind de la întâmplările din tările prin care a trecut și trăit autorul. "Din România sunt doar eu" se întinde pe o sută de pagini și conține două părți: "America în 36 de zile" și "Mic jurnal de pe insula mea".

Titlul schițează într-o oarecare măsură unicitatea fiecărui popor, iar în cazul de față a poporului român, precum și viața românilor în străinătate, autorul axându-se mai mult pe viața românilor din Italia. O altă idee ce capătă contur ar putea fi și capacitatea românilor de a se descurca în lume chiar și atunci când sunt singuri.

Stilul simplist nu șochează cititorul, dar nici nu îl lasă indiferent prin ceea ce se transmite în spatele cuvintelor. Latura emoțională a cărții nu este prea bine aprofundată, lăsând cititorul mai mult cu călătoriile în sine decât cu trăirile interne ale autorului.

Cuvintele din titlu se regăsesc și la începutul creației literare, în contextul unei excursii: "Își ocupă locurile și ceilalți doi, doi câte doi, pentru că din fiecare țară sunt cel puțin doi, mai puțin din România. Din România sunt doar eu."
Fiecare întâmplare este precedată de ziua și luna producerii ei, dar interesant este faptul că nu toate datele anului apar în carte, ci doar cele în care a avut loc un eveniment sau cele în care autorul a vrut pur și simplu să își așterne gândurile.

Cartea aruncă o privire subiectivă asupra lumii, colorând-o după imagini recente, contemporane în nuanțe vivide. De asemenea, reliefează imagini actuale și acuză o puternică încredere în ființa umană."Din România sunt doar eu" se poate încadra în rândul acelor lecturi ușoare, ce capătă varii înțelesuri. Realizată în maniera artistului ce vede dincolo de granițe, cartea este și o meditație asupra românilor plecați în străinătate.

"Dar aici lucrurile nu se petrec neapărat cum vrei tu, iar uneori scapă de tot de sub control, întrucât poți să stai mai mult cu ceilalți decât cu tine. Așa se mai întâmpla și în România, însă aici nici n-ar fi trebuit să mă deranjeze deloc."