Recenzie Un extraterestru în pijama de Alina Nour

Titlu: Un extraterestru în pijama

Autor: Alina Nour

Nr. pagini: 272

An apariție: 1991

Editură: Junimea

Disponibilă: aici!

*Recenzie*

„Un extraterestru în pijama” este o carte care, odată cu titlul, îți face o idee cu privire la conținut și sub nici o formă nu te aștepți la ce urmează defapt. Este o carte extrem de profundă, cu pasaje amuzante și răsturnări de situație, misterioasă și unică. Fiecare carte este deosebită în felul ei, însă aceasta are acel ceva al ei. Mesajul este extrem de frumos ascuns printre rânduri și cuvinte, și deși totul poate părea o simplă poveste cu niște personaje mai mult sau mai puțin hilare, mesajul și teoriile prezente în această carte te vor lăsa cu gura căscată. 

Romanul răspunde la întrebări precum: cum și de ce evoluăm și cum vom mai evolua de acum?, ce este cu Altlantida?, dar Triunghiul Bermudelor?, ce este fericirea și ce înseamnă ea defapt?, totul fiind pus, așa cum probabil ați bănuit, sub puterea unor forțe extraterestre. Totuși, nu este un roman științifico-fantastic clasic, fiind îmbinat și cu o mulțime de referiri la „Dialogurile” lui Platon, dar și alte idei filozofice, care împreună cu restul, formează un roman extrem de complex, profund, și care te va mișca prin simplitatea ambalajului în care este îmbrăcat un asemenea mesaj, de o astfel de greutate.

„Omul e un cosmos în mic, iar cosmosul un om în mare.”

Totul începe când sergentul Petty Petercot îl observă, patrulând pe strada Trei Sâmburi, pe cetățeanul Andrew Norbert Wells, cu niște andrele în mână, la fereastră, cu un bec într-o ureche și arătând amenințător cu pumnii spre cer. Ce făcea el defapt? Sergentul Petercot va afla mai târziu, chiar de la domnul Wells, că cumnatul acestuia, dispărut în urmă cu zece ani, a apărut din senin în biroul omului de știință, care acum făcea reclame amuzante pentru firma Housebill. Acesta venea de pe Annandya, o planetă identică cu Pământul, dar aflată în secolul al șaizecilea, și îi propunea lui Wells să ia parte la „Operațiunea Socrate”, operațiune prin care se dorea descoperirea anumitor lucruri conform unor manuscrise din biblioteca Atlantidei și aducerea pe Pământ a sute de Socrați care să circule pe străzile din toată lumea și să vorbească cu oamenii, exact ca anticul Socrate, despre fericire în general și în raport cu lucrurile materiale, cunoașterea de sine și transformarea Terrei într-un loc plin de pace, propice dezvoltării și evoluției. Odată cu această operațiune, totul degenerează, devenind o poveste de viață și de moarte pentru întreaga planetă și implicit Wells, de loialitate și mister, unde probabil vor supraviețui sau nu cu toții, vor reuși sau nu sau pur și simplu vor fi pionii principali într-un joc de șah în care nici măcar nu știau că joacă. Nimic nu e ce pare a fi.

Personajele sunt și ele foarte deosebite, iar având în vedere ce am menționat mai sus, probabil aveți impresia că sunt cu toții savanți, cercetători, extratereștri sau filozofi, însă este exact invers. Personajele sunt extrem de simple și modeste, cu idei interesante, mai mult sau mai puțin realiste, cu visuri mari, iar ceea ce le aseamănă este fix pasiunea pentru ceea ce înseamnă univers și dorința de a vedea cu proprii ochi și a experimenta pe propria piele întâlnirea cu astfel de ființe, prietenia și modestia. Nici unul dintre ei nu este strălucit și de multe ori, surprind prin naivitate și inocență, dar sunt transpunerea în ființe de hârtie a celor mai simpli și totodată frumoși oameni, care nu neapărat pot schimba lumea, dar își pot schimba lumea lor, îndeplinindu-și visurile, rămânând împreună și gustând din acea felie de fericire destinată fiecărui om, odată ce au înțeles cum să ajungă la ea. 

„Nu, nu la fericire trebuie să renunțe un om înțelept, ci la falsele concepții despre fericire. Trebuie să ne detașăm de opinia vulgară că există bunuri absolute, bunuri în sine.”

„Gândurile, ce nu cunosc limite în timp și în spațiu unesc lumile și ființele. În felul acesta totalitatea infinită a gândurilor formează un nesfârșit labirint al cunoașterii. În acest sens am putea privi universul și ca pe un gând imens, care implică tot ce s-a gândit, se gândește și se va gândi vreodată.”

Cunoașterea propriei persoane este un alt subiect exploatat în această carte, însă nu ți se spune direct cum să ajungi în acel punct, ți se dau doar indicații legate de cum ai putea să te îndrepți într-acolo și ce este per ansamblu „cunoașterea de sine”, iar asta mi se pare și mai important, pentru că fiecare are metoda lui de a se cunoaște.

„Dar fericirea nu este decât satisfacerea tendințelor noastre veritabile, a voinței noastre reale. (...) Pentru ca să aflăm ce convine naturii umane trebuie să studiem mai întâi natura umană; de aceea și este scris, pe frontul templului din Delhi, înțeleapta maximă: Cunoaște-te pe tine însuți.”

Cartea este extrem de frumoasă, relaxantă, nu foarte ușoară, dar care merită din plin și pe care ajungi să nu o mai lași din mână. Este o carte care se joacă cu emoțiile tale, dar care prezintă niște teorii incredibile. La început, sincer, deși îmi plăcea, mi se părea un pic simplistă, am realizat însă mai târziu că e o simplitate aparentă. 

Abonează-te la blog!

Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.