Recenzie Floarea deşertului de Waris Dirie şi Cathleen Miller

Titlu: Floarea Deşertului

Autor: Waris Dirie şi Cathleen Miller

Nr. pagini: 256

An apariție: 2016

Editură: Meteor Publishing
Disponibilă:aici

Descrierea cărţii:

Floarea desertului este povestea adevarata si extraordinara a vietii lui Waris Dirie. Toate evenimentele prezentate sunt autentice, bazate pe amintirile ei. Cartea a fost ecranizata in 2009.

    Waris Dirie a fugit de viata ei asuprita din desertul african, pe cand era doar o adolescenta, analfabeta si saraca, neavand asupra ei decat un vesmant zdrentaros. A traversat singura periculosul desert somalez, indreptandu-se catre Mogadiscio – prima etapa a unei calatorii remarcabile, care avea s-o duca la Londra, unde a lucrat ca servitoare intr-o resedinta. In urma unei intorsaturi spectaculoase a vietii, a ajuns apoi in toate colturile lumii, ca model de renume mondial si, finalmente, la New York, unde a devenit ambasador ONU pentru drepturile omului.

    Supermodel de faima mondiala, WARIS DIRIE este ambasador special ONU, calitate in care calatoreste in toata lumea, sustinand cu pasiune si convingere drepturile omului. A fost ambasador special ONU pentru eliminarea mutilarii genitale feminine. Ulterior a infiintat Desert Flower Foundation, menita sa promoveze drepturile femeilor in Africa.

                   *Recenzie*

„Floarea deşertului” este o carte autobiografică, scrisă de Waris Dirie în colaborare cu scriitoarea Cathleen Miller, în care manechinul internaţional Waris Dirie ne povesteşte evoluţia ei de la viaţa unei nomade somaleze, la manechinul celebru cu prezentări de modă internaţionale.

Călătoria ei, din deşertul somalez, porneşte din dorinţa copilei inocente de a scăpa de un mariaj nedorit, aranjat de propriul tată, mândru că obţinuse 5 cămile de la viitorul soţ pentru acest mariaj aranjat.

„Călătoria asta de coşmar a început pentru că fugisem de tatăl meu. Aveam treisprezece ani şi trăiam cu familia mea nomadă în deşertul somalez."

Waris ne oferă o privelişte asupra vieţii trăite în deşert, în pustietate, o privire din interior, explicând importanţa animalelor într-un astfel de trai și cât de dificilă poate fi viața dusă în acest fel.

„Noi le creştem pentru a ne deplasa prin deşert, a ne transporta puţinele bunuri şi a ne plăti datoriile. Creşteam cu animalele, ne mergea bine când le mergea şi lor bine, sufeream când sufereau ele şi muream când mureau ele."

Încă de la o vărstă fragedă, de la 6 ani, Waris primeşte sarcina de a avea grijă de turma de oi şi capre, de a le duce la păscut şi a găsi apa pentru animale şi pentru ea, ceea ce părea o sarcină simplă, dar nu era chiar așa. Dimineaţa, singura hrană a familiei era laptele de cămilă, dar şi seara de acelaşi tip de masă aveau parte membrii familiei formaţi din 2 părinţi şi cei doisprezece copii ai familiei. Vă vine să credeţi aşa ceva? Recunosc că pe mine m-a şocat acest trai primitiv, și ideea că grișul cu lapte este o delicatesă şi un lux.

Waris hotăreşte să fugă de acasă şi fuga aceasta este plină de peripeţii ce ţin cititorul cu sufletul strâns, în drumul său găsind atât oameni cu sufletul bun cât şi oameni râi, dar cel mai dureros este atunci când propria familie nu te ajută, ci îţi pune chiar piedici şi se debarasează foarte uşor de membrii săi. Este o temă extrem de sensibilă, care te pune cu adevărat pe gânduri. Cartea atinge un subiect foarte delicat, cimcumcizia la fetele ajunse la vârsta pubertăţii, circumcizie acceptată de familiile somaleze ca pe ceva normal, dar care mutilează pe viaţă aceste fete atât fizic cât şi psihic, ducând de multe ori chiar la decesul acestor copile nevinovate, destinul lor fiindu-le tatuat în frunte încă de la naștere. Este cu adevărat cutremurător. Waris Dirie este ambasador ONU pentru oprirea circumciziei femeilor şi eu cred că această carte este scrisă şi pentru a atrage atenţia asupra acestui aspect, să facă cititorul să înţeleagă ce înseamnă această practică pentru femei.

Cum va ajunge Waris un manechin de succes? Ce reprezintă o astfel de viaţă?
Este oare o viaţă frumoasă sau Waris simte anumite lipsuri? 

„Am alergat, am atins solul şi am frecat pâmăntul între degete. Am atins copacii. .. Am tras aerul adânc în plămăni. Avea toate miresmele copilăriei mele, din anii când locuisem sub cerul liber, iar plantele acestea din deşert şi nisipul roşu formau căminul meu. Dumnezeule, acesta era locul meu! Am început să plăng de bucuria revenirii acasă. M-am aşezat sub un copac şi am simţit simultan fericirea copleşitoare că mă întorsesem în locul căruia îi aparţineam şi tristeţea profundăcă-mi lipsise atâta vreme."

Cartea prezintă şi viaţa amoroasă a celebrului manechin, precum şi gândurile ei cu privire la agitaţia cotidiană a omului care nu a simţit niciodată lipsa apei, mâncării, ci doar lipsa financiară pentru plata facturilor curente care uneori nu sunt un strict necesar, ci mai mult un confort ce crează dependenţă.

O carte pe care am citit-o cu mult drag şi pe care aş recomanda-o tuturor. Poate aşa am realiza cât de bogaţi suntem în realitate!

Abonează-te la blog!

Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.