Recenzie Girl Online în Turneu de Zoe Sugg

Titlu: Girl Online în Turneu

Autor: Zoe Sugg

Nr. pagini: 352

An apariție: 2016

Editură: EPICA
Disponibilă: aici!

Dupa ce Noah o invita in turneul sau prin Europa, Penny abia asteapta sa-si petreaca timpul impreuna cu iubitul ei rock-god-tastic. Nevoita sa se confrunte insa cu programul mai mult decat aglomerat al lui Noah, cu colegii de trupa deloc prietenosi si cu mesajele amenintatoare primite de la fani gelosi, Penny incepe sa se intrebe daca este intr-adevar facuta pentru viata de turneu.
In curand, isi da seama cat de mult ii lipsesc parintii, cel mai bun prieten, Elliot, si… blogul sau, Girl Online.
Oare, va putea Penny sa gaseasca starea de armonie intre viata de turneu si iubirea pentru Noah sau va pierde totul in goana sa dupa vara perfecta?

*Recenzie*

(În cazul în care nu ați lecturat încă primul volum al seriei „Girl Online”, unele informații din această recenzie pot fi considerate spoilere.

Link Recenzie „Girl Online” volumul 1: click aici)

„Girl Online” continuă, mai tulburător, mai surprinzător, plin de mister, de dezamăgiri și de necunoscut. Dacă în primul roman al seriei (vedeți recenzia aici), Penny cunoaște prima iubire, pe Noah, un cântăreț în plină ascensiune, simplu, modest și de care pare să se îndrăgostească din primele momente, în al doilea volum relația lor continuă. Acum Penny pleacă în turneu în Europa cu iubitul ei și deși totul ar trebui să fie perfect, exact așa cum și-au imaginat amândoi, este oare viața de turneu, mereu pe fugă, dintr-un avion sau autocar în altul, agitată și bulversantă, exact cum credeau ei? Se pot adapta și mai ales, pot parcurge drumul împreuna, de la început la sfârșit?

„Un lanț de note și de cuvinte care să facă o mulțime de mii de oameni să se miște și să simtă ca o singură ființă.”

Vechile personaje dau esență cărții, însă cele noi sunt cele care creează acea savoare a fiecărui cuvânt. Sunt destul de multe personaje noi, toate extrem de bine conturate și pe care se pune accentul aproximativ în mod egal. Penny ajunge să-și facă o mulțime de prieteni, însă există și foarte multe persoane care par să-i dea de cap, care nu o acceptă și care fac tot posibilul să scape de ea, să o determine să renunțe la turneu și să se întoarcă acasă. 

Penny învață să se descurce cu atacurile de panică și stările de anxietate care o tot încearcă, văzându-se o evoluție clară a acestui personaj pe parcursul celor două romane. Odată ce își închide blogul, portița ei de scăpare atunci când simțea că emoțiile o copleșesc, și aflată în această lume dură, unde se simte în plus și net inferioară tuturor celor din jurul său, Penny se pierde, uită că fotografiile o făceau fericită și este într-o goană continuă după băiatul pe care-l iubește și care o tot dezamăgește, după sentimentul de acceptare și integrare și uită cine este cu adevărat. Va reuși ea oare să se regăsească?

Un aspect extrem de important pe care îl dezvoltă acestă carte este modul în care adolescenții ajung disperați în momentul în care înțeleg ce presupune viața și se găsesc încă dezarmați în fața ei, ceea ce este foarte normal. Când toți în jurul ei știu ce vor să facă, se pregătesc pentru diferite etape ale vieții lor ce presupun schimbări colosale, Penny nu știe decât că iubește să facă fotografii, însă totul legat de viitorul ei este ca un nor de ceață pe care ea nu-l poate muta și se trezește obligată să înainteze în necunoscut. Romanul este extrem de profund, iar modul în care Penny încearcă să se descopere pe ea însăși este de-a dreptul fascinant, este o lecție de viață și pune și mai tare accentul pe ideea că este în regulă să nu te simți în largul tău. Nu ești singur pe lume și vei reuși.

Puterea prieteniei este un alt punct foarte bine conturat al acestei cărți, deși nu este totul la fel de evident ca în primul roman. Penny și Elliot sunt la distanță unul de celălalt pentru prima dată atât de mult timp, și deși prietenia lor ar putea să slăbească, aceasta crește și se sudează din ce în ce mai tare, având în vedere că la baza ei se află încrederea, loialitatea și respectul. 

Acceptarea persoanelor diferite și acceptarea propriei persoane, în ciuda faptului că nu ești ca ceilalți este o altă temă abordată, alături de puterea iubirii, sacrificiile pe care trebuie să le faci în numele acesteia ca totul să nu se spulbere și familia, care va fi alături de tine indiferent de situație și care te va sprijini constant - colacul tău de salvare atunci când simți că nu mai ai nimic.

E destul de greu să vorbești despre o astfel de carte, pentru că este extrem de simplă ca scris, iar la prima vedere, nu pare că aduce nimic deosebit și nou. Totul dă impresia unei simple povești, comice și inocente, și deși are și aceste două trăsături e mult mai mult de atât. Cartea reprezintă acea etapă din adolescența fiecăruia, nu chiar atât de ușor de suportat, când lucrurile nu sunt așa cum îți dorești și când totul pare că se schimbă de la o zi la alta, din rău în mai rău. Deși tema este extrem de serioasă, povestea de dragoste este în continuare adorabilă și frumoasă, iubirea dintre cei doi fiind palpabilă, în ciuda circumstanțelor și a mediului deloc prielnic menținerii cu ușurință a ceva atât de puternic care te acaparează și de schimbă. Personajele trebuie să devină mature, să se adapteze și să reziste, iar orice lipsă de control și rațiune îi poate arunca direct în brațele disperării.

„Nu cred că pot să-mi imaginez iubirea ca un lacăt. Mai degrabă, prefer să mi-o imaginez asemenea podului pe care stăm, ca pe ceva ce leagă două inimi care altfel nu s-ar fi întâlnit.”

Cartea este o lecție de viață, o poveste relaxantă pe care să o citești într-o după-amiază ploioasă sau într-o noapte în care somnul parcă nu îndrăznește să mai vină, pe care o recomand din tot sufletul și a cărei continuare abia aștept să o citesc.

Abonează-te la blog!

Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.