Recenzie Singura amintire a Florei Banks de Emily Barr

Titlu: Singura amintire a Florei Banks

Autor: Emily Barr

Nr. pagini: 272                     

An apariție: 2018

Editură: EPICA

Disponibilă: aici!

Cum sa ai incredere in cineva, daca nici in tine nu poti avea?

Flora sufera de amnezie. Are memorie doar pe termen scurt, iar mintea ei se reseteaza de mai multe ori pe zi. Nu-si aminteste glumele pe care le-a facut prietena ei, instructiunile pe care i le-au dat parintii ei sau cati ani are. Apoi saruta un baiat pe care n-ar fi trebuit sa-l sarute, dar acest lucru ii ramane intiparit in minte. Este prima oara de cand vaea cinci ani cand isi aduce aminte de un fapt petrecut. Dar baiatul a plecat, iar ea crede ca s-a mutat in zona Cercului Polar Arctic. Isi va aduce aminte totul daca va merge dupa el? Este are aceasta solutia? In cine poate avea incredere?

Ma uit la mainile mele. Pe una din ele scrie Flora, fii curajoasa!

EMILY BARR a lucrat ca jurnalist in Londra, dar a tanjit mereu dupa o camera linistita si o carte pe care s-o scrie. A calatorit timp de un an, iar acest lucru a inspirat-o sa scrie Backpack, un thriller pentru adulti despre lumea exploratorilor cu rucsacul in spate din Asia, care a castigat premiul W. H. Smith la categoria New Talent. De atunci a mai scris unsprezece romane pentru adulti care au fost publicate in toata lumea. Singura amintire a Florei Banks este primul ei roman pentru tineri.

*Recenzie*

„Singura amintire a Florei Banks” este un roman psihologic, extrem de interesant și cu o poveste unică. Nu sunt foarte multe personaje, acțiunea canalizându-se pe protagonistă, însă orice mică apariție a unui nou individ în poveste este bine gândită și cu efecte care se reflectă până la sfârșitul romanului. Stilul este deosebit, iar lectura este foarte lejeră, și în ciuda simplității scrierii, mesajul este puternic.

Flora Banks este o fată de 17 ani, care suferă de 7 ani de o boală gravă care i-a afectat memoria. Astfel, Flora nu poate să rețină nimic mai mult de câteva ore, în afară de ceea ce îți amintește până la accident. Totul se schimbă când Flora merge la petrecerea de rămas-bun, organizată de cea mai bună prietenă a sa, Paige, pentru iubitul său, Drake. Aceasta se sărută cu Drake și surprinzător, este primul lucru pe care reușește să și-l amintească de după accident. Flora se agață de aceasta amintire și pornește într-o luptă cu părinții, prietenii, lumea și propria persoană pentru a-l regăsi pe băiatul care părea să o vindece și pentru a se regăsi în primul rând pe ea, deși nu realizează multă vreme asta. Profitând de absența părinților, Flora pleacă în cealaltă parte a lumii pentru a-l găsi pe Drake, sprijinul ei fiind doar bilețelele pe care și le-a lăsat peste tot, scrisul dezordonat de pe mâini și tatuajul, acum lipsit de poveste pentru ea, „Flora, fii curajoasă!”.

„Când le zâmbesc oamenilor, îmi zâmbesc și ei. Asta îmi dă atât de mult curaj.”

Flora este un personaj foarte complex și în ciuda condiției sale medicale, reușește să înfrunte o mulțime de lucruri, să depășească situații care o afundă și mai mult în necunoscut, dar și să trăiască din nou și din nou toate momentele dureroase și dificile, să asculte iar și iar aceleași vești proaste și să treacă întotdeauna peste. Flora este un exemplu de curaj și de putere, reprezentând tipul omului care nu renunță, care luptă pentru ceea ce își dorește și care tânjește la o viață normală, dar nu se plânge nici o secundă, ci încearcă să trăiască la maxim fiecare clipă.

„Timpul e un lucru aleator. E lucrul care ne face să îmbătrânim. Oamenii îl folosesc ca să organizeze lumea, au inventat un sistem care să facă ordine în haos. Ceilalți oameni, toți în afară de mine, își numără viețile în ore, minute și zile și secunde, dar asta nu înseamnă nimic. Universul ar râde de încercările noastre de a-l organiza dar nici măcar nu se obosește să ne bage în seamă.”

Romanul prezintă și o poveste de dragoste neîmpărtășită, o relație incredibilă dintre un frate și o soră, dar și punctul la care poate duce o grijă exagerată, o traumă din trecut și pierderea unui copil și cum aceste lucruri se răsfrâng brutal asupra celuilalt copil. Cartea este, de la prima până la ultima pagină, o lecție de viață.

„Te-ai folosit de cuvinte ca să faci ce căile neurologice nu puteau.”

Recomand acestă carte, este extrem de profundă, într-un înveliș simplu, modest, și care nu va surprinde constant, nu va ține cu sufletul la gură cititorul și pe care eu nu am simpatizat-o de la început, însă reprezintă cu adevărat o experiență de viață, un model și un impuls pentru cei ce nu au reușit încă să depășească toate barierele pentru a fi ei înșiși. Cartea este o întruchipare a curajului și în ciuda simplității romanului, din punct de vedere al scrierii, este o carte care merită citită, care nu te va impresiona prea tare, dar care cu siguranță te va schimba și te va face să privești lumea dintr-un alt unghi, care te va face să înțelegi importanța unei amintiri.

Abonează-te la blog!

Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.