Titlu: Trei coroane întunecate
Autor: Kendare Blake
Nr. pagini: 368
An apariție: 2017
Editură: LEDA
Disponibilă:aici!
În fiecare generatie de pe insula Fennbirn se naste un set de triplete: trei regine, toate mostenitoare cu drepturi egale la coroana si fiecare posedand puteri magice mult ravnite. Mirabella stapaneste cele patru elemente, e capabila sa starneasca valvatai lacome de foc sau furtuni violente doar pocnind din degete. Katharina este o otravitoare si poate inghiti cele mai ucigatoare veninuri fara sa simta aproape nimic. Arsinoe domina natura si despre ea se spune ca ar avea harul de a face sa infloreasca cel mai rosu trandafir si sa imblanzeasca cel mai aprig dintre lei. Dar pentru a deveni Regina Incoronata nu e nevoie doar de originea regala. Fiecare sora trebuie sa lupte pentru asta. Si nu e doar un joc in care cineva castiga sau pierde…e o lupta pe viata si pe moarte. In noaptea in care surorile implinesc saisprezece ani, batalia incepe.
ULTIMA REGINA RAMASA IN VIATA PRIMESTE COROANA.
Fragment din roman:
"Mirabella se uita in toate partile, dar de-a lungul plajei nu e nimic, niciun oras, niciun foc. Striga dupa ajutor spre drumul pe care a venit, dar e mult prea departe. Barca se inclina iar si nu mai revine in pozitie normala. Se va scufunda si mai mult, apoi va fi izbita din toate partile de curentii puternici, pana cand nu va mai ramane nimic din ea.
Mirabella intinde mana. Nu poate sa stea asa, fara sa faca nimic, in timp ce marinarul acela se ineaca. Desi e obosita, iar apa a fost dintotdeauna cel mai dificil element pentru ea.
Foloseste vantul, isi spune ea, dar niciodata nu a folosit vantul ca sa miste altceva decat pe ea insasi sau lucruri marunte. Esarfa purtata de Luca sau palaria Sarei.
Mirabella se uita atent la apa. Ar putea sa incerce sa impinga barca departe, in larg, unde ar putea scapa de furtuna.
Sau ar putea incerca s-o aduca la mal. Ambele variante sunt riscante. Ar putea s-o sfarame de stanci. Ar putea sa piarda controlul apei si ar scufunda-o. Sau ar putea sa o trimita in stancile nevazute de sub ape. Isi indesteaza pumnii. Nu mai e timp. Isi concentreaza harul asupra apei din jurul barcii, modeland-o si schimband directia curentilor, ca sa traga mica ambarcatiune spre mal. Chemarea ei aduce prea mult vant, iar barca face o saritura in fata, ca un cal speriat.
Zeita, spune Mirabella, cu falcile iclestate, ghideaza-mi mana.
Barca se agita neputincioasa, intr-o parte si in alta. Tangonul flutura precum coada unui catel, iar marinarul se repede sa-l sustina. Nu reuseste sa-l apuce si tangonul il loveste drept in spate. Marinarul cade peste bord, in apa. "
"Mirabella se uita in toate partile, dar de-a lungul plajei nu e nimic, niciun oras, niciun foc. Striga dupa ajutor spre drumul pe care a venit, dar e mult prea departe. Barca se inclina iar si nu mai revine in pozitie normala. Se va scufunda si mai mult, apoi va fi izbita din toate partile de curentii puternici, pana cand nu va mai ramane nimic din ea.
Mirabella intinde mana. Nu poate sa stea asa, fara sa faca nimic, in timp ce marinarul acela se ineaca. Desi e obosita, iar apa a fost dintotdeauna cel mai dificil element pentru ea.
Foloseste vantul, isi spune ea, dar niciodata nu a folosit vantul ca sa miste altceva decat pe ea insasi sau lucruri marunte. Esarfa purtata de Luca sau palaria Sarei.
Mirabella se uita atent la apa. Ar putea sa incerce sa impinga barca departe, in larg, unde ar putea scapa de furtuna.
Sau ar putea incerca s-o aduca la mal. Ambele variante sunt riscante. Ar putea s-o sfarame de stanci. Ar putea sa piarda controlul apei si ar scufunda-o. Sau ar putea sa o trimita in stancile nevazute de sub ape. Isi indesteaza pumnii. Nu mai e timp. Isi concentreaza harul asupra apei din jurul barcii, modeland-o si schimband directia curentilor, ca sa traga mica ambarcatiune spre mal. Chemarea ei aduce prea mult vant, iar barca face o saritura in fata, ca un cal speriat.
Zeita, spune Mirabella, cu falcile iclestate, ghideaza-mi mana.
Barca se agita neputincioasa, intr-o parte si in alta. Tangonul flutura precum coada unui catel, iar marinarul se repede sa-l sustina. Nu reuseste sa-l apuce si tangonul il loveste drept in spate. Marinarul cade peste bord, in apa. "
*Recenzie*
„Trei coroane întunecate” este o carte care te cucerește prin stilul sumbru și universul creat. Fiecare detaliu ajunge să fie extrem de important într-un final și consider că acesta este un mare plus, și deși romanul este relatat în trei planuri care se unesc spre sfârșit, există în permanență legături fascinante între acestea, cititorul fiind mereu primul care află adevărul și urmărește apoi reacțiile personajelor la interpretări eronate sau descoperiri tulburătoare.
Acțiunea se petrece pe Insula Fennbirn, insulă aflată sub protecția Zeiței, despre care se spunea că face posibilă nașterea de triplete în fiecare generație regală și care protejează în permanență insula și locuitorii acesteia. Insula era împărțită în trei categorii sociale: toxici - cei care pot rezista oricărei toxine, venin sau otravă, naturaliștii - cei care pot controla plantele și animalele și elementalii - cei care pot să controleze vântul, ploaia, apa, focul, furtunile, tunetele și fulgerele. Tripletele, Katharine, toxică, Arsinoe, naturalistă și Mirabella, elementală au crescut separate de la șase ani când au fost luate de familia reprezentantă fiecărei categorii de care aparțineau, pentru a-și dezvolta harul primit de la Zeiță. La vârsta de 16 ani, bătălia începe, iar fetele trebuie să se lupte una împotriva celeilalte pentru a deveni Regină Încoronată, iar cea care supraviețuiește primește coroana.
„Dar numai fiindcă sunt proști nu înseamnă că amenințarea e mai mică.”
„E o prostie să fim triști (...). Lucrurile sunt așa cum sunt. Chiar dacă ai fi fost liber tot n-aș fi putut să te păstrez.”
Personajele sunt extrem de bine conturate, cu portrete fizice și morale clare, și diversificate. Astfel, fiecare regină este deosebită și are acel ceva care îi permite să devină cea mai bună și să supraviețuiască, indiferent de cât este de susținută sau nu de locuitorii insulei și de cât de mult har a primit de la Zeiță sau nu. De asemenea, toate personajele din jurul protagonistelor sunt foarte atent prezentate și fiecare are povestea lui, motivele sale, argumentate, și o personalitate puternică. Ceremoniile, lupta pentru putere și tradițiile dau esență și te aruncă în lumea reginelor întunecate, din care ieși cu greu chiar și după ce ai terminat lectura.
„Frumoasăeste un cuvânt care nu acoperea felul în care este ea.”
Recomand această carte pentru că este cu adevărat un roman foarte bine scris, plin de mister, suspans și situații controversate, neașteptate, care te va ține cu sufletul la gură de la primele pagini. Este o lectură ușoară, în ciuda tuturor detaliilor despre lumea conturată, cu evenimente cu adevărat întunecate precum reginele, care te vor țintui între pagini și cuvinte. Personajele atrag și este imposibil să nu-l iubești pe fiecare, indiferent dacă este un personaj negativ, pozitiv sau intermediar. Modul în care fiecare privește lumea lui, dintr-o cu totul altă perspectivă față de oricine altcineva, unic, și puterea pe care o emană prin încrederea în sine sau modestie sunt șocante prin complexitate, făcând cartea să tremure de viață, în ciuda ficțiunii și supranaturalului.
Abonează-te la blog!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu