Recenzie 2010: A doua odisee de Arthur C. Clarke

Titlu: 2010: A doua odisee

Autor: Arthur C. Clarke
Nr. pagini: 336
Editură: Nemira

An apariție: 2010

Disponibilă:aici!

„Este incitanta, misterioasa, tulburatoare si chiar profetica. Viziunea lui Clarke asupra viitorului este fantastica si cutremuratoare.” Asimov’s Science Fiction Magazine

„Nimeni nu scrie mai bine decat Arthur Clarke despre extraterestri enigmatici si artefactele lor. Stilul prozei sale are o precizie aproape stiintifica si, cumva, reuseste de fiecare data sa teasa o poveste completa, dar fara sa spulbere misterul.” Library Journal

„Clarke demonstreaza ca nu exista nimic mai eroic si mai specific uman decat batalia intelectuala dusa impotriva universului vast si indescifrabil [..] si straluceste de asemenea in abilitatea de a zugravi realist detaliile unor progrese stiintifice care, deocamdata, ne sunt inaccesibile.” Publishers Weekly

„Ca si in cazul lui 2001: Odiseea spatiala, Arthur C. Clarke ne starneste imaginatia cu o carte accesibila si celor neinteresati de stiinta, gratie atmosferei de autenticitate care ne determina sa ne intrebam: «Oare chiar s-ar putea intampla asa ceva?»” Los Angeles Time

*Recenzie*

P.S. „2010:  A doua odisee” este continuarea filmului „2001: Odiseea spațială”, întrucât autorul și-a dat seama că posibilitatea descoperirii vieții pe Saturn este mult mai mică decât pe Jupiter, cum este prezentat în film.

P.S.S. În recenzie pot fi prezente detalii ce pot fi considerate spoilere dacă nu ați lecturat încă prima carte.
(Link Recenzie „2001: Odiseea spațială”, primul volum al seriei)

„2010: A doua odisee” este un roman cu adevărat fascinant, filozofic, care, asemenea primului volum, prezintă, o posibilitate a creării unei legături cu ființe extraterestre, descoperiri fascinante și evoluția tehnologiei într-atât încât să putem comunica cu computere cu conștiință și personalitate.

La  nouă ani după trimiterea navei spațiale „Discovery” către Jupiter și misterioasa dispariție a lui Dave Bowman în spațiu după ce a afirmat „Dumnezeule, e plin de stele!”, cuvinte pe care cei de pe Pământ au încercat să le descifreze, Heywood Floyd pleacă în spațiu la bordul lui „Leonov”, alături de doi colegi americani, aflați de asemenea în hibernare, și câțiva coechipieri ruși, în speranța explorării navei „Discovery” si a lui „Zagatka”, dublura mai mare a lui TMA-1.

„Și fiindcă, în întreaga galaxie, nu găsiseră ceva mai de preț decât spiritul, îi încurajaseră evoluția peste tot. Deveniseră fermieri pe câmpul de stele; semănaseră iar uneori chiar și culeseseră.”

„Universul este mai straniu decât ne închipuim, el este mai straniu și decât ne putem închipui.”

Personajele sunt complexe, confruntându-se și de data aceasta cu situații mai mult decât paranormale și supranaturale, cărora nu le pot găsi răspuns și care îi pot pune într-un mare pericol, apariții neașteptate și un final la fel de profund și relativ ambiguu, asemenea primei cărți, ce , alături de fascinantele descrieri ale spațiului, și a tentei filozofice abordate, dau esență operei.

„O dată e accident, de două ori e coincidență; de trei ori e conspirație.”

Limbajul este accesibil, deși conține mulți termeni tehnici, prezentându-se o frumoasă percepție a unui viitor ipotetic, a evoluției omenirii și a unei posibilități a existenței spirituale dincolo de materia primă.

Romanul impresionează prin toate elementele filozofice, dar și prin descrierile spațiului cosmic și a elementelor ce dau operei iluzia unui viitor fantastic, complet realistic, dar încă neatins. Personal, mi-a plăcut extrem de mult această carte pentru că a reușit să mă facă să trăiesc alături de personaje, să călătoresc prin spațiu, să mă reîntâlnesc cu personaje deosebite să să privesc de pe geamul lui „Leonov” fenomene neîntâlnite și nejustificabile.

Abonează-te la blog!

Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.