Ca cititori, putem spune că nimeni nu înțelege mai bine decât noi ce uimitoare sunt cărțile și câte posiblitati ne oferă acestea. În continuare, vă prezentăm câteva gânduri și cugetări ale unor autori și cititori deopotrivă despre aceste minunate creații.
Am deschis o carte și am pășit înăuntru.
Acum nimeni nu poate să mă găsească.
Mi-am lăsat scaunul, casa, drumul, orașul și lumea în urmă.
Port o mantia, m-am strecurat printr-un inel, am înghițit o porțiune magică.
M-am luptat cu un dragon, am cinat cu un rege și m-am scufundat într-un ocean fără fund.
Am deschis o carte și mi-am făcut niște prieteni.
Am împărțit cu ei lacrimile și râsetele și le-am urmat drumul cu urcușuri și coborâșuri până când au trăit fericiți la adânci bătrâneți.
Am terminat de citit cartea și afară am ieșit;
Mantia nu mă mai poate ascunde acum, scaunul și casa sunt aceleași,
Dar am o carte înăuntrul meu.
- Julia Donaldson
Cu siguranță că cineva care iubește cu adevărat cărțile cumpără mai multe decât poate citi el sau ea într-o viață efemeră. O carte bună, ce se odihnește nedeschisă în locul ei din raft, plină de potențial măreț, e cel mai reconfortant tip de tapet intelectual.
- David Quammen
La rare ocazii, se ivește câte o carte mică, ciudată, care parcă apare de nicăieri, de prin penița vreunui povestitor obscur și îndată ce ai inceput să o citești niciodată nu vei mai redeveni același. Genul de carte pe care eziți să o împrumuți cuiva din cauza fricii de a-i pierde compania. Genul de carte ce răsuna din vremuri străvechi și șoptește din peștera uitată a timpului în care viața poate fi mai mult sau mai puțin decât pare.
- Necunoscut
Cât de uimitoare este cartea!
Este un obiect plat făcut dintr-un copac, cu părți flexibile pe care sunt tipărite o mulțime de mâzgălituri întunecate. Dar o singură privire și ești în mintea unei alte persoane, poate chiar cineva mort de mii de ani. De-a lungul mileniilor, un autor îți vorbește clar și șoptit în interiorul capului tău, direct ție.
Scrisul este poate cea mai bună dintre invențiile umane, legând împreună oameni ce nicodată nu s-au cunoscut, cetățeni ai unor epoci îndepărtate.
Cărțile sparg încătușarea timpului.
O carte este dovada că omul poate face magie.
- Carl Sagan
Nu e ciudat cum o carte devine mai groasă pe măsură ce o recitești?
Ca și cum ceva ar fi lăsat printre pagini de fiecare dată când o citești.
Sentimente, gânduri, sunete, mirosuri, și după aceea, când te uiți din nou la carte peste ani, te ragasesti aici, printre file, puțin mai tânăr, ușor diferit, ca și cum cartea te-ar fi păstrat ca pe o floare presată,
pe cât străin, pe atât familiar.
- Necunoscut
Vouă ce gânduri despre cărți vă trec prin minte?
Abonează-te la blog!
