Recenzie Jocurile foamei de Suzanne Collins

Titlu: Jocurile Foamei

Autor: Suzanne Collins

Anul apariţiei: 2011

Editura: Nemira

Număr de pagini: 312

Disponibilă: aici!

Ai putea supraviețui în sălbăticie, de unul singur, când toți cei din jur fac tot ce pot ca să nu apuci dimineața urmatoare?

Într-un viitor postapocaliptic, peste ruinele unui continent cunoscut odată ca America de Nord se întinde națiunea Panem. Ca simbol al puterii Capitoliului asupra celor douăsprezece districte conduse cu o mână de fier, în fiecare an este organizat un concurs sadic și sângeros – Jocurile Foamei. Douăzeci și patru de adolescenți sunt răpiți de lângă familiile lor și aruncați în lupta pe viață și pe moarte, televizată în direct și urmărită cu frenezie. Doar unul dintre ei se va întoarce acasă faimos, bogat și... viu. Cine va câștiga cursa nebună pentru supraviețuire?

*Recenzie*

Am citit trilogia în urmă cu vreo 3 ani. Ştiu că tema nu e de actualitate, dar mie mi-a plăcut mult cartea. Aşadar, să ne înțelegem: e povestea mea preferată și îmi e aproape imposibil să fiu obiectivă, dar mă străduiesc. 

Acţiunea este prezentată prin viziunea unei fete în vârstă de şaisprezece ani, Katniss Everdeen, eroina trilogiei. Tânăra are o viaţă grea, fiind orfană de tată şi trebuind să asigure hrana necesară pentru mama şi sora ei mai mică. Lumea ei se schimbă atunci când se extrag participanții pentru Jocuri. Prim și Peeta sunt "norocoșii" aleși. Katniss nu-și poate lăsa surioara sensibilă și inocentă la o moarte sigură, astfel că se oferă voluntar. Ea și Peeta pleacă imediat să se pregătească pentru spectacolul sinistru de divertisment mult așteptat de locuitorii Capitoliului, lășându-și familiile și toate certitudinile în urmă.

“- Katniss, am spus, cu voce tare.

E planta de la care îmi vine numele. Şi am auzit vocea tatei, glumind:
- Atâta timp cât te poţi găsi pe tine însăţi, n-o să rabzi niciodată de foame."

Katniss e un personaj complex, cu o gândire strategică şi o fire destul de rezervată, care nu prea ştie cum să-şi exprime sentimentele. În general nu îmi place acest tip de personalitate, cu atât mai puţin atunci când vine vorba de eroină, însă ea a reuşit să mă cucerească. Uneori m-a iritat nehotărârea ei şi aparenta indiferenţă. Apoi am încercat să mă pun în situaţia ei şi am realizat că, mda, nu prea îţi arde de iubire când te lupţi pentru supravieţuire şi nu eşti sigură că apuci ziua de mâine. Romanticii incurabili vor spune că exact acela e momentul în care trebuie să trăieşti din plin prezentul. Hai să fim serioşi! Instinctul de supravieţuire primează şi oamenii puternici luptă până la ultima suflare.

“- Mai întâi apleacă-te o clipă, zice el. Trebuie să-ţi spun ceva.

Mă aplec şi îmi lipesc urechea teafără de buzele lui, care mă gâdilă, în timp ce îmi vorbeşte în şoaptă.
  - Nu uita că suntem îndrăgostiţi nebuneşte, aşa că poţi să mă săruţi ori de câte ori simţi nevoia."

Peeta e fermecător, dulce, înţelegător şi inteligent. Ce să mai vorbim, are toate caracteristicile băiatului perfect. Surpriza vine atunci când, la interviul din ultima lor seară în civilizație, el mărturisește că este îndrăgostit de Katniss. Să fie o strategie de atragere a sponsorilor sau...adevărul? Oricum, mă ofer să îl iau eu acasă în cazul în care nu îl vrea Katniss. M-a impresionat cât de bine a reuşit Josh Hutcherson să interpreteze rolul în film, chiar a fost acel Peeta pe care mi-l imaginam.

Da, există pe undeva un al doilea tip şi un fel de triunghi amoros, dar a apărut foarte puţin pe parcursul acestui volum şi pe mine nu m-a convins să-l iau în considerare. Gale e muncitor, simpatic, dedicat familiei şi...cam atât deocamdată. 

„Fiindcă sunt eclipsată de un purcel mort. Inima începe să îmi bată nebunește, îmi simt obrajii arzând. Fără să mă gândesc, scot o săgeată din tolbă și o trimit exact către masa lor. Aud strigăte alarmate în timp ce creatorii-de-joc dau înapoi, împleticindu-se. Săgeata străpunge mărul și îl țintuiește de peretele din spate. Toți mă privesc, nevenindu-le să-și creadă ochilor.

 – Vă mulțumesc pentru atenție, le spun.”

Jocurile încep. Căldura este înlocuită de frig, mâncarea delicioasă este înlocuită de foamete, iar somnul este...periculos. Katniss preferă să fie iniţial pe cont propriu, în timp ce Peeta se aliază cu cei mai puternici tribuţi. La un moment dat, o veste o pune pe Katniss pe fugă și schimbă cu totul regulile jocului...

Unde va duce alianța lui Peeta? Încotro se îndreaptă Katniss? Ce se va întâmpla cu cei doi îndrăgostiți? Cine va supraviețui? Sunt doar câteva dintre întrebările ce mențin suspansul pe tot parcursul acestui roman fascinant.

Este o poveste cu "de toate": mister, acțiune, pe alocuri umor și puțin romantism. Autoarea are un stil propriu, cu care reușește să mențină interesul cititorului pe tot parcursul lecturii. Am plâns, am râs și am trăit alături de personaje emoțiile din arenă. Fie că ești sau nu un fan al genului fantasy, trebuie să încerci această trilogie care evidențiază trăsăturile unui regim totalitar și felul în care poate fi înfrânt.

Singurul punct slab al cărţii, în opinia mea, este faptul că acțiunea se petrece prea repede. Aveam impresia că abia au început Jocurile și imediat s-au și terminat. Nu am reușit să creez o conexiune cu unele personaje pe care mi-aș fi dorit să le cunosc mai bine.

Până data viitoare :

"Fie ca sorții să fie mereu de partea voastră!”