Maria Folea: Am început să scriu Slowroom în 2011, dintr-un fel de joacă. Îmi făcusem un cont cu pseudonim masculin pe un site literar, şi fiindcă de obicei scriam poezie, pentru a nu fi recunoscută am postat un text în proză, scris pe moment, fără cap, fără coadă, ca şi cum ar fi fost un fragment din ceva. Nu mă aşteptam la nimic însă ulterior, în urma feedbackului pozitiv, am mai scris bucăţele pe care la sugestia unor prieteni am început să le leg, să le dau o formă, o continuitate. Până la urmă am ajuns să bag în romanul ăsta tot, de la fobii din copilărie la vise ciudate, de la întâmplări din viaţa reală la salturi în cele mai adânci prăpăstii ale imaginaţiei. Nu a fost gândit dinainte şi apoi transcris, ci a venit aşa de la sine, pe măsură ce scriam un fragment îmi mai veneau alte câteva idei şi tot aşa. Pe de altă parte m-au atras întotdeauna lucrurile şi situaţiile care sunt cu totul altfel decât par a fi, nu am vrut ceva liniar, am insistat cumva pe detalii care să nu fie vizibile decât din unele unghiuri şi prin anumite filtre.
Întrebare:Aveți de gând să scrieți altă carte?
Maria Folea: Deocamdată nu am de gând să scriu altă carte. Sunt într-o perioadă în care viaţa mea se desfăşoară pe mai multe planuri suprapuse, unele mai la vedere, altele mai ascunse şi care nu-mi lasă timp pentru scris ceva de amploare. E posibil însă, într-un viitor mai îndepărtat. Până la urmă nici Slowroom nu a fost planificat.
Întrebare: Cum v-ați simțit atunci când ați câştigat premiul de debut Herg Bennet în 2013?
Maria Folea: Dincolo de satisfacţia succesului am fost cuprinsă de un val de panică, iar asta s-a datorat faptului că nu multă lume din jur ştia că scriu, doar câţiva prieteni apropiaţi şi lumea de pe siteurile literare pe unde mai postam. Nu-mi place să împing oamenilor în ochi sau să le îndes pe gât laturi ale mele de care nu se arată interesaţi iar scrisul n-a fost niciodată una dintre laturile pe care le flutur la suprafaţă. Am avut momente de “asta nu se întâmplă de-adevăratelea”, “ok, şi-acum ce mă fac”, şi de-astea. Nu eram mulţumită de ce-a ieşit, mi-era ciudă că nu am avut răbdare să mai finisez, nu ştiam cum să reacţionez la felicitări, îmi venea să mă bag sub o piatră. Dar în timp m-am obişnuit cu situaţia.
Întrebare:Ce mesaj ați vrut să transmiteți prin carte?
Maria Folea:Nu am intenţionat să transmit un mesaj. Pentru mine scrisul e cel mai la îndemână mod de exteriorizare, cum pentru alţii ar fi mersul la popă, la psiholog sau despicatul firului în patru cu prietenii. După ce scriu ceva, în general texte mici, mă simt liniştită ca şi cum aş fi eliberat nişte demoni sau ca şi cum aş fi scos dopul de la o cadă plină de apă cu rugină. Dacă ar fi să extrag acum un mesaj ar fi acela ca mintea e cea mai complexă jucărie a omului, multifuncţională, periculoasă, elastică, oricum o vrei. Până se strică.
Maria Folea: Nu mi-am dorit în mod deosebit să devin medic, mai mult am fost împinsă pe drumul ăsta, însă acum nu mă mai pot imagina făcând altceva. Fiind introvertită mă oboseşte un contact îndelungat cu oamenii, în fiecare zi alţii, mă simt în largul meu doar cu cei pe care îi cunosc cât de cât, iar asta în cazul pacienţilor ar fi practic imposibil. Din fericire există specializări paraclinice, de laborator, deci pot spune că am început să-mi doresc să devin medic în momentul în care am realizat că poţi să-ţi faci treaba bine şi cu plăcere şi din spatele unui microscop sau al unei mese de necropsie, de exemplu, iar momentul ăsta a avut loc destul de târziu, eram deja pe drum.
Întrebare:După ce ați publicat cartea, cum au reacționat cei din jur(prieteni, familie)? V-au felicitat pentru carte sau v-au criticat?
Maria Folea: Mai bine decât m-am aşteptat. Mi-am pus desigur problema că pentru anumite persoane mai conservatoare faptul că nu mi-am cenzurat deloc vocabularul ar putea fi cumva deranjant. Dar n-a fost cazul, nu am primit critici negative din partea apropiaţilor.
Întrebare: Ce hobby-uri aveți?
Maria Folea: Hobby-urile mele sunt mai mult de interior, nu ies din casă decât de nevoie. Citesc, mă mai uit la documentare, la filme, uneori ascult muzică, mă uit în tavan şi mă plimb prin propria minte.
Întrebare: Ce mesaj doriți să îl transmiteți cititorilor dumneavoastră?
Maria Folea: Cititorilor mei le mulţumesc pentru călătoria făcută în Slowroom, îmi doresc să le fi plăcut, le transmit să continue să citească, să (se) descopere.
Descrierea cărții:
Dacă Laura lui Cristi este aceeași cu Laura lui Claudiu? Cum afli răspunsul? O provocare care pleacă într-o banală seară de bloc, între doi vecini, un laptop care trebuie reparat și o tânără seducătoare ce întârzie să își dezvăluie identitatea… Pare ușor, însă nu și atunci când lucrurile o iau repede razna.
Un roman al cărui suspans este pretextul pentru ceva mai mult decât simple rezolvări ale unor necunoscute: un adevărat mind fuck literar!
2 comentarii:
Nu am auzit de aceasta scriitaore. Merci de recomandare.
pare foarte interesanta
Trimiteți un comentariu