Recenzie Împaratul muştelor de William Golding

Titlu: Împăratul muştelor
Autor: William Golding
An apariție: 1954
Editura: Humanitas
Număr pagini: 229
Disponibil aici !

Romanul Imparatul mustelor, devenit un clasic al secolului XX, continuă să aibă un ecou rareori intâlnit în istoria literaturii. Transpunerea cinematografică a romanului, din 1963, aparține regizorului Peter Brook.
Un grup de copii scapă cu viață din catastrofa prabuşirii unui avion şi încearcă să supraviețuiască pe o insulă pustie din mijlocul Pacificului. Însă ceea ce ar putea fi aventura vieții lor, o noua robinsoniadă departe de adulți şi de regulile acestora, se transformă într-un coşmar ucigător de vise: ura ia locul inocenței şi crima se instalează peste o lume care îşi rătăceşte busola. O parabolă de o fortă incredibilă care ne ofera un răspuns deopotrivă crud şi realist la întrebarea: este libertatea absolută calea spre paradis?

Recenzie

        Un grup de copii sunt naufragiați pe o insulă tropicală din Pacific, unde vor învăța să supraviețuiască fără adulți. Totul va lua o întorsatură dramatică în momentul în care aceştia aleg să se separe în grupuri.

       Romanul are la bază o schemă biblică, acțiunea petrecându-se după un război în care doar copiii au supraviețuit. Bazându-se pe ideea de "lume nouă", insula reprezintă o şansă.  Simon, unul din baieți, gaseşte un loc în insulă, asemănător Grădinii Raiului care va căpăta conotații negative pe parcursul cărții.

      Numărul baieților este vag precizat. Un lucru care m-a surprins este faptul că printre naufragiaţi nu există fete. Vorbim aici de o lume guvernată doar de barbați sau despre ultima şansă dată omenirii? Şi totuşi, dacă ar fi să vorbim de o ultimă şansă ar trebui să existe şi femei, care să ducă mai departe omenirea. În acest caz omenirii nu i se mai acordă dreptul de a se înmulți.

"Bătu uşor cu mâna trunchiul palmierului; apoi, forțat să recunoască în cele din urmă existența insulei, râse din nou încântat şi stătu în mâini." 

      Revenind la concepţia biblică, copii sunt considerați puri, inocenți. Marcat profund de experiența războiului, autorul nu mai găseşte inocența în copii, pentru el până şi copii poartă în suflet germenele răului. Tema centrală a romanului o reprezintă două instincte umane aflate in contrast: instinctul de asculta ordinele vs instinctul de a te opune lor. Astfel, separarea dintre copii este realizata pe aceasta idee: civilizație vs sălbăticie.

"- Aşa e. E o scoică! Am mai văzut una la fel. Pe zidul din spatele casei cuiva. Zicea că-i o cochilie. Sufla în ea şi-atunci venica mămica lui. Costă o groază de bani....... . Cu ajutorul ei , îi putem chema pe ceilalți...." 

      Între cei 21 de băieți(număr imprecis) se vor creea două tabere, civilizații si salbaticii. Ralph este protagonistul cărții, în timp ce Jack este antagonistul, aceştia reprezantând conducătorii celor două tabere. Pierderea inocenței reprezintă drumul de la copilărie la maturitate. Vor începe sa vâneze şi chiar să se vânaze unii pe alții, comițând crime.

       Maleficitatea locului este fiara, reprezentată de Împăratul muştelor. Răul şi binele se afla în toți copii, alegerea dintre a te supune sau a te impotrivi raului reprezintă un punct important in roman care le va defini caracterul. Romanul este alcătuit din 12 capitole. Fiecare capitol poartă un nume sugestiv.

"- Fireşte, nu-i nici o primejdie. Doar o impresie. Simți că nu vânezi ... ci că eşti vânat; ca şi cum te-ar urmări tot timpul ceva in junglă." span>

      Speranța salvării ilustrată prin foc reprezintă legatura dinre ei şi civilizație. Sfârşitul romanului este pe atât de interesant cât şi de ciudat, lasându-te să te întrebi dacă salvarea chiar a venit.