Titlu: Dincolo
“Să nu speraţi a mai privi la ceruri,
voi, care treceţi dincolo cu mine,
în bezna fără veac, în foc şi-în geruri.”
Dante Alighieri – INFERNUL
*Recenzie*
Acțiunea din al treilea volum se desfășoară în Transeo, locul în care ajung toți Recuperatorii după ce au fost extrași din Chaos. Oriana este nevoită să supraviețuiască acolo fără ajutorul Amei și al lui Abel, care par să o învinuiască pentru situația deznădăjduită în care se află. Oriana își face prieteni, dar și dușmani. Apar personaje noi și am fost puțin șocată să descoper ce legături au unele dintre ele atât cu trecutul cât și cu viitorul fetei.
Mi-a plăcut faptul că îngerii Orianei s-au apropiat, că au început să își scoată măștile pe care le purtau, iar faptul că amintirile din viețile lor umane le-au revenit nu a făcut decât să deschidă răni vechi și să provoace noi probleme care s-au adăugat la șirul deja destul de lung din viața recuperatoarei.
“Ama se luptase cu dorința de a-i înfige dracului o săgeată între umeri, iar Abel... E greu de spus cu ce anume se lupta Abel; în el erau deschise mai multe fronturi, iar pe fiecare dintre ele curgea sânge pentru o altă cauză.”
Personajul meu favorit a rămas Abel, iar de la jumătatea cărții eram deja panicată, așteptând ca tragicul moment al morții dracului să apară, dar el s-a încăpățânat să rămână alături de Oriana, Ama și grupul lor de evadați, grup ce se împuțina văzând cu ochii. Cred că Ama și Abel au o poveste interesantă și ar putea fi chiar drăguță, dacă ea nu ar vrea să îl omoare și dacă Abel ar încerca să își ceară iertare pentru greșelile făcute. Încercările prin care au trecut cu toții pe celălalt tărâm l-au făcut să devină o cu totul altă persoană, dar nu a renunțat niciodată la umorul lui.
“-Eşti sigur că e direcția cea bună? l-am întrebat pe Abel.
-Vrei pavaj de marmură, fântâni arteziene și crizanteme pe margine ca să fii convinsă că e direcția bună?”
Pe parcursul acțiunii apar personaje noi, cum ar fi îngerul Venkatanarasimharajuvaripeta. Vă întrebați cum îl strigau colegii săi de suferință? Ei bine, nu vă gândiți la un nume ca Venka sau Ven. Nu. Theo Anghel l-a botezat Unu. Și aceeași soartă au avut-o și alți îngeri de seama lui, eternii visători: Doi și Trei.
“-Nu mă cheamă Unu, ci Venkatanarasimharajuvaripeta.
-N-am timp să pierd o zi întreagă până ți-aș termina de rostit numele. Ești Unu.”
Această carte m-a captivat, la fel cum au făcut-o și primele două volume ale seriei, Întoarcerea și Chaos. Am citit cu sufletul la gură fiecare pagină și am alergat alături de Oriana spre deșert, cât mai departe posibil de Iad și de răzbunătorul Belzebut. Când viața nu le mai aparține, eroii nostri luptă să și-o recapete.
”Nu știam nimic despre locul acesta și ni se luase de la atâtea descoperiri. Mintea m-ia fugit la tribul de sălbatici, apoi, ca un al doiea strat transparent al aceleiași imagini, la trupurile fără viață lăsate în urmă. Involuntar, am strâns mânerul cuțitului, la fel cum făcuse Abel mai devreme.”
"Vai de capul nostru și vai de planurie puse la cale de unii ca noi! Se putea pune bază pe ele doar dacă se dorea, cu orice preț, o moarte năprasnică."
”Dincolo” este o carte plină de acțiune, dramă, suferințe inimaginabile și mostre de umor negru. Sunt sigură că veți găsi interesante atât atitudinea Recuperatoarei când va fi nevoită să îi facă față Lumii de Dincolo cât și faptul că, înconjurată de degradare și durere ea continuă să fie puternică, să îndure totul și să pună binele celorlalți, în special cel al îngerilor ei înaintea binelui propriu.
3 comentarii:
Si mie mi-a placut mult acest volum. Pana acum mi s-a parut cel mai tare: adrenalina, suspans, umor. Am intalnit o Oriana diferita. Sunt curioasa ce va fi cu Abel in continuare :)
Si eu sunt foarte curioasa :) Avamnd in vedere ca Abel e personajul meu preferat finalul m-a distrus.
Am auozit ca apare volumul 4...sua ca a aparut
Trimiteți un comentariu