Interviu cu Anda Doliș

 Anda Doliș este o tânără autoare din Onești, fascinată de mică de povești, cu o inclinație creatoare nativă și un spirit liber debordant. Am cunoscut o fată cu visuri mari și umor, pe care lumea trebuie să o descopere.

Întrebare: Cum ai început să scrii? Ce te-a determinat să o faci?

Anda:   Scriu de când eram mică și sincer, nu știu de ce. Mi s-au citit multe povești și am învățat să citesc foarte devreme, în jur de 3-4 ani. Mă gândesc că de aici a pornit.

Întrebare: Ai avut suport din partea celor dragi atunci când au descoperit strălucirea asta în tine și le-ai spus că vrei să publici?

Anda: Întrebarea asta mă amuză fiindcă îmi amintesc de îndoiala inițială a tuturor celor din jur. Nimeni nu s-a gândit că la 16 ani voi fi publicat deja două cărți. Totuși țin să afirm că mama îmi spunea deseori că sunt inteligentă și îi sclipeau ochii când dezbăteam diverse lucruri împreună și vorbeam ca de la egal la egal în ciuda vârstei mele mici.

Întrebare: Unde scriai? Aveai mereu la tine un carnețel unde îți notai ideile? Ai un loc preferat unde te așezi în liniște și scrii sau vreun tabiet?

Anda: Păi depinde la ce perioadă ne gândim. În intervalul de 4-8 ani scriam pe foile împrăștiate în casă. Nu era mare lucru și mai mult de o foaie nu scriam. Erau povești scurte și mixate din alte povești citite. Ulterior, la 11 ani am început să scriu eseuri și proză scurtă pe calculator, în fișiere. Nu am un loc preferat, scriu unde apuc. Tabieturi nu am neapărat, dar insist să fie liniște când scriu sau când citesc.

Întrebare: Spune-ne câte ceva despre cele două cărți ale tale. Surse de inspirație, perioada în care le-ai scris, emoțiile pe care le-ai simțit.

Anda: Nu mai termin astăzi dacă încep.

O sa zic cât pot de scurt despre fiecare. Prima carte, „Perspective”, a fost scrisă într-o perioadă foarte neagră din viața mea, mai ales părțile apropiate de final. Pe atunci mă inspira muzica, în special formația Alternosfera. De asemenea, cărțile mele conțin indicii subtile cu privire la viața mea personală pentru că realitatea este cea mai pură inspirație. Nu are rost să descriu cât de greu mi-a fost, dar având în vedere că din tristețea mea s-a născut o carte, nu regret nimic.

A doua carte, „Unitatea vidului” s-a născut la fel, dintr-o experiență dureroasă și ea era pe jumătate scrisă când a fost publicată prima. A simțit și ea durerea acelei perioade. Acum însă, inspirația mea se rezumă la fapte din propria viață, la carțile citite și la momentele care reușesc să trezească sentimente puternice. În definitiv, scriu pentru mine însămi înainte de toate.

Întrebare: Spuneai că ai scris într-o perioadă dificilă. Vezi scrisul ca pe o terapie? Te ajută să treci mai ușor peste momentele grele și să te descarci?

Anda: Da, fiindcă prin scris îți poți lăsa pe hârtie, învelite în diverse forme, frustrările și sentimentele. Nimeni nu știe ulterior la ce te refereai.

Întrebare: O să mă leg din nou de ce ziceai anterior, faptul că scrii pentru tine. Te  gândești totuși și la ce așteptări au cititorii tăi de la următoarea ta poveste?

Anda: Sincer, odată ce publici cred că nu prea poți să nu începi să te gândești și la dorințele cititorilor. Dar totodată realizez că în primul rând eu nu sunt obligată să scriu, nu consider că am o carieră de scriitor. Ceea ce pot face pentru cititorii mei este să îmi îmbunătățesc tehnica, să citesc mai mult, să studiez ce le place. Nu pot garanta însă că vor rezona cu sentimentele mele.

Întrebare: Cât de critică ești față de ceea ce scrii? Editezi de câteva ori un text până ți se pare că e bine sau îl lași la „prima mână”?

Anda: Ar trebui să fiu mai critică. În general, corectez foarte puțin și doar dacă am mâncat vreo literă sau ceva. Problemele de context mi le semnalează editura și ulterior mai schimb câte un cuvânt. Ar trebui sa fiu mai critică.

Întrebare: Ai vreun personaj pe care l-ai creat după „asemănarea ta” sau care, în definitiv, te reprezintă?

Anda: Ooo da. Toate personajele au o bucată din mine. E ca și când aș încerca să îmi reconstitui propria ființă într-un alt univers. Cele negative în schimb, înfățișează anumiți oameni din viața mea.

Întrebare: Ce genuri abordezi în cărțile tale? Te gândești să îți variezi aria sau rămâi la cele pe care le stăpânești?

Anda: Având în vedere că scriu pentru a mă deconecta, mă axez pe partea psihologică a tuturor aspectelor abordate. Asta îmi place, când se transmit învățături și începi chiar să le simți. Mă gândeam, deși înainte detestam genul, să scriu și fantasy.

Întrebare: Cum reușești să îmbini școala cu responsabilitățile de acasă și scrisul?

Anda: În primul rând, citesc. Scriitorul nu ajunge scriitor fără să citească așa cum nici muzicianul nu ajunge muzician fără să asculte muzică. Merg la sală de minim 4 ori pe săptămână și joc jocuri video. Ah și mă mai uit și la filme.

Întrebare: Ce ai în plan până la finalul anului? Ne poți da măcar un mic indiciu despre următoarea ta carte?

Anda: Da. Următoarea o să fie dezordonată, așa cum este și viața mea de acum. O să fie o culegere de nuvele fără nicio legătură între ele. Iar singurul plan până la finalul anului este să fac tot ce pot pentru a fi fericită.

Întrebare: Îți urez ca asta să se întâmple. Ai grijă de fericirea ta și abia așteptăm cu toții să ne încânți cu o nouă apariție. Îți mulțumesc pentru interviu, a fost o adevărată plăcere să te cunosc! Iar acum, poți adresa un gând cititorilor cărților tale și scriitorilor cu visuri mari care se regăsesc în experiența ta?

Anda: Am să mă adresez tuturor celor care au visuri mari și am să le spun să nu renunțe nicidecum la ceea ce își doresc cu adevărat, să învețe neapărat să se iubească pe ei înșiși și să facă diferența între un vis și o dorință temporară. Și eu mulțumesc pentru interviu!