Recenzie "Spulberă-mă", de Tahereh Mafi

Titlu: Spulberă-mă
Autor: Tahereh Mafi
An apariție: 2012/2018
Număr pagini: 350/448
Editura: Corint
Disponibilă: aici pentru ediția 2018! şi aici pentru cea din 2012!

Descriere carte: Nimeni nu știe de ce atingerea lui Juliette e fatală, dar Restaurația și-a făcut planuri legate de ea. Planuri de a o folosi ca pe o armă. Însă Juliette are propriile sale planuri. După o viață lipsită de libertate, ea descoperă în sfârșit forța de a se răzvrăti pentru prima oară și de a-i găsi un viitor alături de cel pe care credea că-l pierduse pentru totdeauna. În acest prim roman electrizant din seria ATINGEREA LUI JULIETTE, Tahereh Mafi prezintă o lume distopică fascinantă și o eroină de neuitat.

~ Recenzie ~

Scris cu un condei magic, pe pagini presărate cu scântei de romanțe, “Spulberă-mă”, primul volum din seria "Atingerea lui Juliette" se aproprie de tehnica clasicilor, dar se şi îndepărtează de ea prin modernismul pe care îl acuză. Titlul tinde să inducă milă pentru emițător, dar şi să indice o rugăminte destinatarului.

Folosindu-se de fluxul conştiinței, care lasă memoria să revină sub orice formă, cartea scanează o poveste de dragoste ce se aproprie de sfera imposibilului. Din prisma cuvintelor tăiate se poate deduce interiorul ființei umane, creionând faptul că nu tot ceea ce gândeşte şi spune, dar şi faptul că neagă anumite trăiri.

Acțiunea ne ia pe nepregătite, privind drept în față frământările lui Juliette. Începutul prezintă realitatea crudă în care se află omenirea: "Nu prea mai avem anotimpuri, animalele sunt pe moarte,păsările nu mai zboară, semănăturile nu prea mai cresc, florile aproape că nu mai există" .Lumea pre-apocaliptică din care face parte vrea să şteargă cu buretele totul şi să o ia de la zero: culturile, istoriile, limbile, etc. Sub conducerea liderului suprem, lumea terestră este împărțită în 3.333 de sectoare ( a se observa cu atenție prezența cifrei fatidice “trei”). Dorința supremă a Restaurației, de a conduce lumea, inventând o limbă nouă universală rămâne totuşi neaplicată în primul volum.

Cele două planuri pe care se axează volumul sunt cel al iubirii imposibile dintre o fată şi un băiat, care poate să pătrundă dincolo de sfera imposibilului; şi cel al luptei dintre Restaurație şi rebeli. Acestea se împletesc lin pe tot parcursul paginilor. Personajele, precum şi trăirile lor sunt plate, întrucat nu manifestă vreo evoluție din bine în rău sau invers. De asemenea sunt reale deoarece au trăsături umane bine nuanțate şi îşi mențin curajul. Aşa cum sunt la început, aşa se găsesc şi la sfârşit. 

” Astăzi plouă. Cerul plânge pentru noi.”

Toată cartea fiind povestită din perspectiva lui Juliette, pune accent pe trăirile ei interne. Nu a putut fi atinsă, îmbrățişată de nimeni, deoarece cei care o făceau mureau, întrucât protagonista are o atingere letală, motiv pentru care toată viața a dus lipsă de relații inter-umane. Internată într-un ospiciu vreme de aproape un an de zile, unde nu a avut contact cu realitatea decât printr-un mic geam, tânăra de 17 va reîntâlni pe cineva care îi va schimba modul în care percepe viața. Adam este cel pe care îl ştie de la opt ani, cel care a fost singurul capabil să o creadă o ființă umană şi singurul om ce s-ar putea numi prieten, întrucât, deşi nu şi-au vorbit niciodată până la reîntâlnirea din ospiciu, Adam mereu îi lua apărarea şi o proteja. Dar, băiatul ce poartă ochii mării nu este trimis la ospiciu din motive medicale, ci cu scopul de a se asigura că eroina nu este nebună, deoarece Waren, un lider sl Restaurației o voia pentru a tortura oameni cu puterea ei.

” În această lume, speranța sângerează din țeava unei arme.”

Nivelul de înțelegere al volumului este uşor, întrucât autoarea foloseşte un limbaj comun, dar în acelaşi timp unul profund, cuvintele parcă sunt stoarse din inimă. Cu toate că, exterior personajele nu manifestă o schimbare vizibilă, interiorul lor poate spune altceva: nu cunoaştem cu adevărat ce gândesc celelalte personaje, cu excepția lui Juliette, care îşi neagă sentimentele prin aşa numitele cuvinte tăiate. Acest lucru conferă o doză de dinamism volumului. După ce este luată din ospiciu, acțiunea se desfăşoară  predominant într-o locație a Restaurației, unde Juliette este ținută sub supraveghere de către Waren, care o vede ca pe o armă. Evenimentele prin cei doi eroi parcurg sunt ample: de la limbajul iubirii adolescentine, până la evenimente cu o doză mare de adrenalină, precum: evadarea din acel sediu al Restaurației, fuga prin lumea în ruine, rănirea lui Waren. Sentimentele de iubire dintre cei doi au evoluat de la vârsta copilăriei, până la vârsta aparent matură. Sinceritatea emoților celor doi realizează pasaje de iubire emoționante.

” Dar eu sunt o enciclopedie cu foarte multe pagini goale .”

Libertatea de exprimare a trăirilor lui Juliette, închise până la reîntâlnirea cu Adam în propriul suflet şi propria minte sunt dovada concretă a faptului că într-o lume moartă mai există viață. Pictată în nuanțele toamnei târzii, cartea emană tulburare, emoție, iubire şi speranță, venite parcă dintr-o lume ce nu se va sfârşi niciodată.

Abonează-te la blog!

Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.