Titlu: Vrăjitoare de la Iazul Mierlei
Autor: Elizabeth George Speare
Nr. pagini: 256
Editură: Art
An apariție: 2015
Disponibilă: aici!
Kit a crescut pe insula Barbados, înconjurată de dragoste și răsfățată de bunicul ei. Dar când acesta dispare, trebuie să plece pentru că nu se cuvine ca o fată de șaisprezece ani să locuiască singură. Știe că are o mătușă și un unchi care trăiesc în colonia Connecticut. Așadar, singură și disperată, pornește înspre ei într-o călătorie pe mare, către Noua Anglie.
Când ajunge la destinație, Kit descoperă cu mâhnire un peisaj gri și umed, dar încă și mai tulburător i se pare modul de viață puritan din casa unchiului său. Nu-şi găseşte uşor locul acolo, dar asta până când o întâlnește pe Hannah Tupper, o femeie în vârstă, lângă care Kit simte că poate să fie, în sfârșit, ea însăși.
Dar coloniștii o cred pe Hannah vrăjitoare. Dacă află că tânăra îi este prietenă, același lucru îl vor crede și despre ea. Kit trebuie să aleagă: să-și abandoneze singura prietenă sau să-i rămână alături, chiar dacă ar putea pierde totul?
*Recenzie*
„Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei” de Elizabeth George Speare este un roman a cărui acțiune se petrece într-o perioadă în care tradițiile, prejudecățile și concepțiile asupra lumii și vieții erau date strict de mediul în care trăiai, iar oricine era diferit de tine și nu se putea adapta la tot ce presupunea viața în satul respectiv era catalogat ca fiind „vrăjitoare”. Limbajul este foarte lejer și accesibil, deși prezintă o poveste a erei eleganței, plină de evenimente neașteptate.
Kit locuia cu bunicul ei în Barbados, însă atunci când acesta moare, fata este nevoită să se mărite sau să plece la singurele rude pe care le avea și pe care nu le cunoscuse niciodată, pentru că nu se cădea ca o tânără să locuiască singură, trecând de la o viață plină de avuții la una în care trebuie să muncească și să încerce să se adapteze. Încă de pe timpul călătoriei are probleme, odată ce se aruncă în apă, de la bordul „Delfinului” pentru a recupera păpușa unei fetițe, Nat, căpitanul, un băiat în jurul vârstei ei, fiind nevoit să se arunce după ea pentru a fi sigur că fata nu se îneacă. Satul unchilor ei este plin de tradiții, iar Kit învață să muncească cot la cot cu verișoarele ei, Judith și Mercy. Era nevoită să meargă la biserică, iar rochiile pe care le avea nu erau potrivite pentru vreo ieșire în satul care acum îi era casă. Totul se schimbă și rutina este eliminată când Kit dă peste Hannah, o bătrână, o vrăjitoare cum o numeau sătenii.
Personajele sunt complexe, fiecare redând o anumită personalitate a acelei ere, dornice de schimbare dar prea legate de viața liniștită pe care le-o oferă satul natal. Totuși, trăsăturile lor sunt remarcabile, personajele subliniind prin atitudinea și faptele lor defecte și calități ce îi ajută să depășească barierele societății în care trăiesc, să vadă dincolo de aparențe și să se valorifice, să schimbe ceva sau măcar să evadeze din cotidianul în care unii au fost condamnați pe viață.
această posibilitate.
Cartea accentuează problema societății și a oamenilor în general de a accepta ceva nou, de a nu acorda etichete pe baza unor principii nejustificate, de a avea puterea de a spera, ajuta și crede în scopul tău mai presus de cuvinte, de a iubi sincer și a aprecia valoarea prieteniei, de a sprijini unicul și diferitul.„Când am să te iau la bordul Vrăjitoarei am să te iau pentru toată viața”
Pe lângă povestea și lecția de viață atât de frumos și clar transmisă, opera înfățișează o poveste de iubire clasică, netulburată, ce nu face altceva decât să dea esență și frumusețe cărții, teleportându-te în lumea conturată, pe care fiecare poate să o perceapă ca fiind reală, la un moment dat în timp sau un refugiu din lumea realității, autorul creând cititorului această posibilitate.
Mi-a plăcut foarte mult această carte atât pentru că am citit-o cu sufletul la gură, misterul și suspansul fiind prezente în fiecare pagină, dar și pentru că lecția de viață și povestea în sine m-au fascinat și mi-au deschis noi orizonturi, totul fiind în era în care rochiile lungi erau nestemate adevărate, cartea prezentând totul și din partea opusă aristocrației.„Oceanul care se străduia la nesfârșit să atingă cerul.”
Abonează-te la blog!
