Poezii pentru văduve de Monica Belearta

Titlu: Poezii pentru văduve
Autor: Marcica Belearta
Nr. pagini: 91
Editura: Herg Benet
An apariție: 2016
Disponibilă: aici !

Am pus în valiză

Chiloți și poșete

Degetu tă mare

Trei perechi de ghete

În aia mai mică

Am pus o batistă

5  kile de mere

O sprânceană tristă

În cea mijlocie

Nu o încăput

Decât 4 pere

Și-un genunchi futut

Nu mi-e dor de tine

Te am peste tot

Te am în valiză

Chiar și în compot.

*Recenzie*

Mi-a luat ceva până am scris această recenzie pentru ca pur și simplu timpul nu îmi permite. Cartea aceasta este foarte ușor de citit. Are puține pagini și este amuzantă. Este o carte perfectă şi amuzantă, chiar dacă este destul de scurtă.

„Mă lovești la cot
Când mă duc afară
Dar tot te iubesc,Ușă necesară.” 

Cartea este alcătuită din șase capitole. Primul capitol, ”POEZII VĂDUVE” conține 20 de poezii. Acestea spun povestea unei femei văduve cu ajutorul unui umor puțin macabru. Văduvia nu e prezentata ca o perioadă tristă din viața unei femei, ci una eliberatoare, ea fiind fericită că soțul este mort, în unele poezii ea fiind cea care îl ucide.

Primul ajutor
„Dimineața vine
Mă ridic din pat
Și-s cu ochi-n lacrimi.
Îmi lipsești a lot...
Te văd și pe geam
Ești și pe balcon
Io atâta sânge
N-am văzut la om.”

Al doilea capitol, ”POEZII DESPRE FILME” conține 10 poezii care sunt un rezumat într-o strofa a unor filme celebre, cum ar fi ”Fifty Shades of Grey”, ”Spiderman”, ”Inside Out” și altele. Acestea chiar mi s-au părut amuzante. La unele am râs atât de tare încât a trebuit să îi explic și mamei mele ce citeam.

1. Twilight
„Numai dubii am
Și buza mi-o rup
Cu cin să mă fut?
Cu vampir sau lup?”

2. Spiderman
„Cine bate seara
La fereastra ta?
Este Peter Parker,
nu te mai speria.”

Al treilea capitol, ”POEZII DESPRE MOBILĂ” conține 5 poezii și nu e nicio surpriză, aici este vorba despre mobilă. M-am întrebat: Ce ar putea spune cineva despre mobilă. Există, ne folosim de ea și... nu am găsit un al treilea lucru legat de ea. Se pare că Marcica Belearta a găsit. Poate de asta ea scrie poezii și eu nu.

„Deși mi-ai spart capul
Când am vrut să ies
Eu tot țin la tine
Geam fără acces.”

Al patrulea capitol, ”AFURISILĂ” e alcătuit din 17 poezii despre un iepuraș care are prostul obicei de a insulta celelalte animale din pădure și când are nevoie de ajutor nimeni nu îl ajută. Aceste poezii mi s-au părut puțin confuze, nu le-am înțeles pe deplin. Unele dintre ele, însă mi-au plăcut, cum ar fi aceasta în care Afurisilă vorbește cu melcul Dudu:

„-Nu îți zic nimic, tu mai ții minte
Când mi-ai spus c-am coarne, dar n-am niciun dinte?
N-ai decât să stai să putrezești aici
Și să facă lupul din coada ta mici.”

Chiar dacă îmi pare rău de Afurisilă pentru că îmi plac iepurașii și aș vrea să am un iepuraș pufos, cred că merita să fie tratat așa.

Al cincilea capitol, ”POEZII DIN TREN”. Acestea sunt 13. Majoritatea poeziilor din celelalte capitole au o strofă, dar acestea au pană la 6 strofe. Reflectă stresul din călătoriile cu trenul, tipurile de pomeni pe care îi poți întâlni acolo, dar și atmosfera din tren.
Ultimul capitol, ”Random” conține 7 poezii care nu se pot încadra în celelalte categorii.
Autoarea e foarte directă în vorbire, folosește un limbaj poate o notă prea „rural”, dar în esență poeziile sunt amuzante.