Recenzie Inferno de Dan Brown

Titlu: Inferno
Autor: Dan Brown
An apariție: 2013
Editura: Rao
Număr pagini: 576
Disponibil aici !

Robert Langdon, profesorul de simbolistica de la Harvard, se trezeste la miezul noptii intr-un spital. Dezorientat si suferind din pricina unei rani la cap, el nu-si aminteste nimic din ce i s-a intamplat in ultimele treizeci si sase de ore, nici cum a ajuns acolo, nici de unde are acel obiect bizar pe care medicii i l-au gasit in captuseala hainei.

Lumea lui Langdon se transforma in haos si se vede nevoit sa fuga prin Florenta impreuna cu Sienna Brooks, o tanara a carei prezenta de spirit ii salveaza viata. Profesorul isi da repede seama ca se afla in posesia unei serii de coduri ingrijoratoare create de un om de stiinta sclipitor - un geniu a carui obsesie legata de sfarsitul lumii e egalata doar de pasiunea pentru una dintre cele mai influente capodopere care s-au scris vreodata - poemul epic "Infernul" al lui Dante Alighieri. Palazzo Vecchio, Gradinile Boboli si Il Duomo sunt locuri istorice care le ofera lui Langdon si Siennei sansa de a descoperi o retea de pasaje ascunse si de secrete vechi, dar ai o paradigma stiintifica terifianta care va fi folosita fie pentru a imbunatati substantial viata de pe pamant, fie pentru a o distruge.

*Recenzie*

     Am terminat de citit cartea în urmă cu 20 de minute şi deja regret că m-am grăbit să termin. Mi-a plăcut foarte mult, fiind preferata mea dintre cele scrise de Dan Brown. Recomand acest roman oricărui cititor, pentru că este o enciclopedie cu informaţii despre Florenţa, cunoscutul roman al lui Dante, Veneţia, cultură, arhitectură, pictură, sculptură, religie şi simbolistică. Ca să scrii un roman ca acesta îţi trebuie multă inspiraţie, dar şi cunoştinţe. Se pare că le-a avut pe ambele pentru că a ieşit o combinaţie între un thriller şi o enciclopedie despre arta renascentisă.

"Amintirile prindeau contur încet...ca bulele ce răzbat din întunericul unui puț fără fund."

     Dan Brown este unul dintre autorii mei preferaţi, aşa că bineînţeles, aveam aşteptări mari de la "Inferno", aşa că nu m-am uitat la film. După ce am terminat am pornit filmul, dar după 10 minute am regretat decizia şi am închis. Nu ştiu de ce, dar chiar nu mi-a plăcut şi nu doresc să îmi stric amintirea frumoasă a cărţii. Romanul începe în forţă, astfel că nici Robert Langdon, nici eu nu am apucat să mă trezesc prea bine că deja au luat-o la fugă prin oraş. Dacă nu suportaţi cărţile care sunt lungite, doar pentru a avea câteva pagini în plus, vă va place aceasta! Cartea este şocantă, dar adevărată, iar pot spune că m-a cuprins oboseala după ce am terminat de citit.

      Dan Brown mereu abordează teme interesante, actuale, perfecte pentru oricine, că doar nu degeaba a devenit aşa de renumit. Creşterea populaţiei este o problemă cunoscută si foarte controversată, fiecare tabără aducând argumente pro şi contra, iar Brown a reuşit să scrie un roman dinamic care să cuprindă acest subiect. Autorul arată că după ce Moartea neagră, molima care a făcut ravagii, omenirea a avut mult de câştigat. Volumul face referire la opera lui Dante Alighieri, pratic bazându-se pe aceasta. Autorul, în cărţile sale, ia elemente reale, şi scrie un roman de nota 10. Am înţeles şi raţionamentul personajului negativ, care credea că reducere populaţiei este cea mai bună soluţie, însă nu am fost de acord cu el. 
"La un moment dat a declarat ca și-ar dori să poată îndesa duhul la loc în lampă și să șteargă unele dintre contribuțiile pe care le-a adus în domeniul longevității omenești."
     Robert Langdon, profesorul de simbolistică este perfect în rolul de ghid, alături de care să vizitezi Florenţa şi Veneţia într-o călătorie memorabilă, fictivă pe care o puteţi face de acasă, din pat. Aventura culturală îi are în prim-plan pe Robert Langdon si Sienna Brooks, care se află într-o cursă contra-cronometru în căutarea indiciilor lăsate de geniul care intenţionează să omoare o treime din populaţie. Simbol, după simbol, inscripţie după inscripţie, Robert se apropie de dezlegarea misterului care se leagă în permanenţă de Infernul lui Dante. Ritmul este ameţitor, iar cantitatea de informaţie este foarte mare, dacă doreşti să rămâi cu ceva după ce citeşti cartea. Mi-a plăcut că până spre final nu am ştiut nimic sigur, personajele negative devenind pozitive şi invers, astfel suspansul a pus stăpânire pe mine încă de la îneput. Aș descrie Inferno ca un roman surprinzător potrivit oricărui tip de cititor, plin de mister şi suspans.