Recenzie Robogeneza de Daniel H. Wilson

Titlu: Rogeneza
Autor: Daniel H. Wilson
An apariție: 2016
Editura: Nemira
Număr pagini: 424
Disponibil aici !

"Mathilda Perez, fetita care are acces la comunicarea pe cai ascunse, vrea sa-i salveze viata fratelui ei si, in plus, trebuie sa identifice o noua amenintare. Pe de alta parte, in randurile celor din neamul Osage, supravietuitorii obositi se straduiesc sa redevina razboinici. Iar de pe malurile unui Tokyo devastat inventatorul Takeo Nomura si iubita lui fac o descoperire uimitoare in ocean.

Cu ajutorul unei subtile cunoasteri a tehnologiei robotilor, Daniel H. Wilson inventeaza o lume suprarealista, la doar un pas de lumea noastra. Fata in fata cu o noua provocare, Archos R-14 poate fi singura speranta de supravietuire."

*Recenzie*

        "Robogeneza" este continuarea romanului "Robocalipsa" apărut la editura Nemira. După ce finalul neclar, de care am avut parte în primul volum, această carte a venit ca o clarificare şi cred că este un mare avantaj când ai ocazia să citeşti volumul 2, imeiat după volumul 1. Deşi Archos-14 este înfrânt, războiul dintre oameni şi roboţi continuă ameninţând extincţia oamenilor, iar supravieţuitorii luptă din răsputeri, alături de Născuţii-liber.

"Pe măsură ce mă apropii de capătul stivei, văd că infiltratorul este într-adevăr un armăsar negru. Monstrul este alcătuit din panglici ascuţite  ca briciul, din metal precum cenuşa, care sunt încâlcite şi suprapuse, şi strălucesc aidoma unui miriapod. "

       Robogeneza începe în forță, nu îți dă timp să te înveți cu lumea schimbată, ci te propulseză într-un joc de atenție, care devine din ce în ce mai greu. Totul se schimbă, apar noi roboți, noi personaje, cele vechi se schimbă, și cele noi reprezintă schimbarea. Apar o mulțime de alte evenimente neașteptate, care îți dau sentimentul că nu mai știi nimic din ce se poate întâmpla, iar suspansul este la maximum. Spre deosebire de primul volum, acesta este mult mai intens, mai concentrat, și chiar dacă are cu 100 de pagini mai mult, pare că conține de zece ori mai multă informație, ceea ce îl face de zece ori mai captivant.

"Din fericire, mintea umană este o maşinărie delicată. Şi ca orice maşină, poate fi defectată"

      Mathilda, devenită între timp personajul meu preferat luptă din răsputeri să își salveze fratele, dovedește ce poate și arată că nu vârsta contează, ci curajul de a face ceea ce trebuie, de a pune siguranța ta pe locul doi. Își dovedește dragostea și loialitatea față de fratele ei. Pe de altă parte, 902 este minunat! Este robot, însă fiind născut-liber, îl putem considera un personaj uman, pentru că îi ajută mereu pe oameni și re gândire proprie. Nu știu de ce dar mi s-a părut că este foarte interesant, iar "neamul" său ar putea fi studiat mai în detaliu în a treia cartea (dacă va exista).

"-Poate că arăt ca un cadavru şi duhnesc ca unul, dar în niciun caz nu sunt mort
-Nu eşti nici viu, Lark, totuşi până şi un spirit poate înfăptui minuni măreţe odată ce s-a desprins de trecut."

      Naratorul subiectiv, care este diferit, în funcție de capitol, are avantajul că exprimă direct ceea ce simte, ceea ce gândește, înțelegerea personajelor fiind mult mai ușoară astfel. Misterul se adâncește...după înfrângerea lui Archos-14, robotul scăpat de sub control, care amenința să distrugă lumea, apare o nouă amenințare, sau salvare, aflaţi voi, numită Arayt, o entitate care se află în strânsă legătură cu oceanul. La începutul fiecărui capitol există câte un fragment scris din perspectiva sa, care orientează cititorul, dându-i indicii despre ce se va întâmpla în continuare.

     Robogeneza m-a uimit, fiind mult mai captivantă decât predecesoarea sa, ceea ce este minunat, având în vedere că tendinţa calităţii cărţilor este descendentă. Romanul este o aventură enigmatică în viitor, care decurge cu o viteză ameţitoare şi îşi lasă amprenta prin imaginile vizuale puternice.