Recenzie Insula Pierduţilor de Melissa de la Cruz

Titlu: Insula Pierduţilor
Autor: Melissa de la Cruz
Editura: Litera
Nr Pagini: 341
An Apariţie: 2015
Disponibil aici !

"Copacul diavolului, mărul otrăvit?
Cu douăzeci de ani în urmă, toţi răufăcătorii au fost alungaţi din regatul Auradonului, pe Insula Celor Pierduţi, un loc întunecat şi înfricoşător, de unde nimeni nu mai poate pleca. Lipsiţi de puterile lor magice, ticăloşii trăiesc acum complet izolaţi şi uitaţi de lume.
Dar în Fortăreaţa Interzisă stă ascuns Ochiul Dragonului: cheia spre adevăratul întuneric şi singura speranţă de scăpare a ticăloșilor. Doar cel mai isteț, cel mai rău şi cel mai viclean dintre tâlhari îl va putea găsi. Oare cine va fi acela?"

*Recenzie*

       Îmi doream de ceva timp să citesc această carte şi de aceea am hotarât să o cumpăr. Eram curioasă să citesc cartea care a inspirat atât de cunoscutul film Descendenţii de la Disney. Abia după ce am citit cartea am aflat că filmul este de fapt continuarea acesteia.

       Cartea prezintă povestea lui Mal, fiica Maleficăi, Jay, fiul lui Jafar, marele vizir din Agrabah, Carlos, fiul Cruellei de Vil şi Evie, fiica lui Evil Queen. Cei patru trăiesc alături de părinţii lor pe Insula Pierduţilor, închisoarea răufăcătorilor ce au tulburat cu 20 de ani în urmă liniştea regatului Auradon. Pedepsiţi pentru greşelile părinţilor lor, copiii sunt nevoiţi să îşi asculte părinţii şi să le dovedească că sunt demni de a fi numiţi copiii lor şi că îi pot face mândrii.
Cei patru au parte de aventuri nemaivăzute pe acea insulă, cel puţin de când magia le-a fost luată de către regele Auradonului pentru ca supuşii săi să fie în siguranţă departe de urzelile răufăcătorilor.
       Cartea începe cu un flashback care le are în prim plan pe Mal şi pe Evie. Mal nu a fost invitată la petrecerea prinţesei şi pentru asta jură să se răzbune. Are parte de o şansă să îşi îndeplinească jurământul când prinţesa Evie se întoarce la şcoală după zece ani în care nu a ieşit din castelul mamei sale. Mal profită de această şansă şi îi face viaţa un calvar fetei.
       Evie încearcă să supravieţuiască şcolii, după prima zi fiind însă la un pas de moarte din cauza lui Mal. Nici alături de mama ei nu este fericită deoarece aceasta nu ratează nicio ocazie în care să îi spună fetei că nu va fi niciodată cea mai frumoasă din ţară. Mama sa are o oglinda magica si este foarte narcisista

"-Iar ai uitat să-ţi retuşezi fardul de obraz. Of, draga mea, uneori eşti o mare dezamăgire pentru mine!"

       Jay este cel mai cunoscut hoţ de pe insulă şi reuşeşte să fure orice, de la furculiţe la coliere si de la mere stricate la ochi de sticlă, folosindu-se si de abilitatile sale atletice. Cu toate astea el nu îl poate face pe tatăl lui, Jaffar, să îl privească dacă nu cu mândrie, măcar cu mai puţină dezamăgire în ochi.

"Asta nu a avut nicio legătură cu o faptă nobilă făcută de o anume fiică a răului pentru o altă fiică a răului?
...
-Eşti o mare dezamăgire! pufni Jafar"

       Nici Carlos nu este mai fericit cu viaţa lui pe insulă pentru că mama lui nu numai că este obsedată de blănurile ei, dar îl tratează pe băiat ca pe una dintre slugile ei. Desi este fiul celei mai cumoscute ticaloase de pe insula, el este inteligent, loial, istet si prietenos.

"Cine a fost acolo (dulapul Cruellei cu blănuri)? Arată de parcă un animal sălbatic ar fi stat închis printre blănurile mele!
Cruella suspină.
-Eşti o mare dezamăgire!"

       Mal încearcă să îi dovedească mamei sale, Malefica că poate fi la fel ca ea: crudă, perfidă, malefică. De aceea porneşte într-o călătorie din care e foarte posibil să nu se mai întoarcă. Aceasta simte ca nu se ridica la standardele mamei sale. Ea este o buna conducatoare si iubeste vrajile si desenul.

"-Ai atins Ochiul Dragonului? În loc să păcăleşti pe altcineva să o facă? Ce slăbiciune! Nu mi-a venit să cred când am auzit vestea asta.
Malefica bătu cu sceptrul în podeaua de lângă tron.
-De câte ori, Mal, de câte ori o să mă mai faci de ruşine?"

       Alături de Jay, Evie şi Carlos Mal învaţă că nu trebuie să fie ca parinţii lor, ci că vor fi fericiţi doar când vor accepta cine sunt ei cu adevărat şi vor găsi cea mai mare comoară din lume. Melissa de la Cruz nu a dezamăgit nici de această dată şi a creat un univers -adică o insulă- magică, plină de mistere, deziluzii, teamă şi ură, dar şi cu un strop de speranţă. A readus la viaţă basmele copilăriei mele şi a accentuat o parte a acestora care este mult mai complexă şi importantă decât am crezut la prima vedere. Aventurile imaginate de autoare au fost presărate cu o doză ireal de mare de suspans şi nu m-am plictisit nici măcar o secundă. Nu numai acţiunea a fost atractivă, dar şi felul de a gândi şi sentimentele fiecărui personaj. Acestea au fost transmise clar si cursiv, povestea captivându-mă ca o vrajă.