Titlu: Malad
În timpul lansării noului produs al companiei high tech la care este angajat, Andrei, art director român stabilit în Elveţia, experimentează o viziune inexplicabilă, indusă de un desen al misterioasei Ioana. Încercând să afle identitatea acesteia și legătura dintre ei doi, devine implicat în acţiunile unui grup de artişti underground dintr-o reţea cosmopolită, grup care duce la extrem învăţăturile mentorului lor. Acuzat de crimă, trebuie să fugă. Este ghidat de Eliza, o tânără care pare să cunoască îndeaproape motivele ce i-au schimbat viaţa normală şi aproape anostă de până atunci. Pe parcursul a numai câtorva zile, Andrei realizează că adevărurile pe care le ştia despre propria persoană sunt doar o mică parte a unui puzzle care îl poartă fără voia lui prin Praga, Lausanne, Milano și un izolat sat din Banatul sârbesc.
În Malad, realitatea se întrepătrunde cu oniricul, ştiinţa cu alchimia, religia cu fanatismul, iar existenţa obiectivă se dovedeşte doar o umbră a unui alt substrat, mai adânc şi mai improbabil de conştientizat, unde moartea şi decadenţa sunt catalizatori reci ai destinului. În cele din urmă, iubirea poate să fie salvarea. Sau distrugerea, deopotrivă.
*Recenzie*
„Malad” este o carte foarte intensă. Fiecare trăire a personajelor răzbate din paginile ei și acaparează cititorul. Mi-a făcut plăcere să citesc această carte, deși cred că mai corect ar fi să spun că am trăit alături de Andrei toate aventurile sale.
Mi-a plăcut ritmul alert al acțiunii, faptul că nu m-am plictisit deloc citind. Autorul a creat un cadru perfect pentru personajele sale, vâltoarea evenimentelor fiind întreruptă ocazional de explicații care în mod normal m-ar fi deranjat. Îmi place să citesc acțiunea fără să fiu întreruptă de paragrafe gigantice care explică de ce un anumit lucru e așa cum e. Nu am avut această problemă cu „Malad”.
Mi-a plăcut ritmul alert al acțiunii, faptul că nu m-am plictisit deloc citind. Autorul a creat un cadru perfect pentru personajele sale, vâltoarea evenimentelor fiind întreruptă ocazional de explicații care în mod normal m-ar fi deranjat. Îmi place să citesc acțiunea fără să fiu întreruptă de paragrafe gigantice care explică de ce un anumit lucru e așa cum e. Nu am avut această problemă cu „Malad”.
De asemenea, personajele lui Alexandru Voicescu sunt într-o continuă schimbare. Nimeni nu poate avea încredere în nimeni. Nimic nu e ceea ce pare a fi și nimeni nu cunoaște adevărul până în ultima pagină."Atunci când ești la limita de jos și inima nu mai are pentru ce să mai bată, atunci, mi amor, viața poate să îți dea o palmă și să te trezească brutal într-o altă lume, de care habar nu aveai."
Autorul își arată în această carte atât simțul umorului, prin replici și acțiuni neașteptate, dar și profunzimea gândrilor, reușind să mă atragă și mai apoi să mă țină captivă în lumea lui Andrei. Acesta parcurge o călătorie (nedorită de el, dar impusă de împrejurări) și ajunge prins într-o lume pe care nu și-ar fi imaginat-o niciodată posibilă.
I-am dat cărții 4 stele deoarece acțiunea m-a atras și personajele mi-au trezit interesul încă de la primele pagini. Alexandru Voicescu a creat un roman care știe exact ce trebie să exprime. Povestea, deși atinsă de tristețe spre final, mi-a oferit o încheiere ce mi-a dat o rază de speranță că viața lui Andrei va fi una frumoasă, împlinită. Această speranță a rămas cu mine de atunci."Eram acum piatra care suporta în solitudinea ei gretatea turnului, eram tencuiala lasată dinadins scorojită de către restauratori, eram suportul de metal rece al portativului, eram chiar și Du Pont, văzând prin ochii lui perplecși dispariția mea subită."
Autorul mi-a arătat că oricât de greu poate părea să trăim, odată ce ne găsim pe noi înșine și ne înconjurăm de persoane care cred în noi, vom putea parcurge drumul numit atât de simplu „viață”.
Abonează-te la blog!
