Recenzie Aristotel și Dante descoperă secretele universului de B.A. Saenz

Titlu:Aristotel și Dante descoperă secretele universului
Autor: B.A. Saenz
Nr. pagini:384
Editură:TREI
An apariție:2015
Disponibilă:aici!


Aristotel e un adolescent răzvrătit, cu un frate în închisoare.
Dante e un băiat sarcastic şi curios, cu un fel neobişnuit de a privi lumea.

Când se întâlnesc la piscină, cei doi nu par să aibă nimic în comun. Dar pe măsură ce încep să petreacă mai mult timp împreună, descoperă că prietenia dintre ei e specială – una dintre acelea care te schimbă profund şi durează o viaţă. Şi tocmai prin această prietenie, Ari şi Dante vor afla adevărurile cele mai importante despre ei înşişi şi despre ce fel de oameni vor să devină.

"O explorare sinceră şi tandră a identităţii şi sexualităţii, şi o dovadă incontestabilă că dragostea – fie ea romantică sau familială – trebuie să fie liberă, deschisă şi lipsită de constrângeri." - Publishers Weekly

"Un roman emoţionant, care demonstrează talentul autorului de a surprinde complexităţile relaţiilor umane." - School Library Journal

"Sáenz scrie, spre finalul cărţii, că «A fi atent cu oamenii şi cuvintele e ceva rar şi minunat». Şi chiar asta face: e grijuliu cu personajele lui, dându-le timp să-şi găsească locul în lume şi să se găsească unul pe celălalt." - Booklist

„Asta era ce nu era în regulă cu mine. În tot acest timp, încercasem să-mi dau seama de secretele universu­lui, secretele trupului meu, ale inimii mele. Toate răspun­surile fuseseră mereu atât de aproape, dar eu luptasem mereu împotriva lor, fără ca măcar s-o ştiu. Din clipa în care îl cunoscusem pe Dante, mă îndrăgostisem de el. Pur şi simplu nu mi-am îngăduit să-mi dau seama de asta, să gândesc asta, să simt asta. Taică-meu avea dreptate. Şi era adevărat ce spusese maică-mea. Cu toţii avem războaiele noastre personale."


*Recenzie*

„Aristotel și Dante descoperă secretele universului” este o carte de la care, sincer, nu știam la ce să mă aștept. Nu primisem prea multe păreri, și deși titlul mă încânta, nu știam ce să cred, însă cu prima pagină m-a captivat. Este un roman psihologic cu un mesaj foarte profund, și începe prin a ni-l prezenta pe protagonist, Aristotel, un băiat singuratic, cu un frate la închisoare, despre care nimeni nu vorbește. Aristotel se împrietenește cu Dante la piscină, băiatul ce se oferă să-l învețe să înoate fiind extrem de vesel și pozitiv.

Prietenia lor devine foarte strânsă, și pe parcursul întregii veri, băieții se bucură de compania celuilalt, încearcă să se descopere atât pe ei și familiile lor cât și sa deslușească secretele universului. Vara se termină cu un accident ce îi marchează pe amândoi și deși nu își dau seama, le influențează descoperirea secretelor universului.

Romanul vorbește despre descoperirea de sine, mental și fizic și prezintă totul din perspectiva lui Ari (Aristotel), oferindu-i posibilitatea cititorului de a vedea lumea prin ochii acestui personaj aflat într-o evoluție continuă, care se maturizează, rămânând aceeași persoană, cu un caracter unic.

Personajele sunt deosebite și foarte complexe, construite atent și detaliat, fiind însă foarte diferite, astfel, Ari este singuratic, iubitor dar totuși închis în sine, iar Dante este vesel, fără vreo teamă de a-și exprima liber absolut toate sentimentele. Această discrepanță de personalitate este vizibilă și între părinți, ai lui Dante sunt deschiși, vorbăreți, iar ai lui Ari, în special tatăl, este bântuit de fantoma războiului prin care a trecut, nedorind să împărtășească cu nimeni ce a simțit sau de ce încă, după atâția ani, rana provocată de război nu este nici măcar puțin vindecată. În ciuda unicității fiecărui personaj, toate se leagă prin trăsături ce dau amploare cărții, ca înțelepciune și puterea de a accepta pe toată lumea, indiferent de principii, opinii, obiceiuri și alegeri, în orice domeniu.

„Uneori cred că nu îmi îngădui să știu ce gândesc cu adevărat.”
„Acel Ari care era înainte nu mai exista. Iar acel Ari care deveneam? El nu exista încă.”
„Voiam să le spun că nu știusem că pe lume există oameni ca Dante, oameni care priveau la stele și cunoșteau secretele apei.”

Acest roman m-a marcat, făcându-mă să înțeleg că fiecare om este unic și special prin felul lui de a fi, că nimic nu este mai important ca iubirea, deși cartea nu este una de dragoste, axându-se în principal pe descoperirea de sine, și că trebuie să îi accepți pe toți, că diferitul nu înseamna ceva rău. Mulțumită acestei cărți mi-am schimbat anumite concepții greșite și am învățat că prietenia este un dar rar, dar de o valoarea și frumusețe unică. Am adorat această carte, modul în care a fost scrisă fiind unul lejer și accesibil, transmițând un mesaj puternic și bine structurat. O consider o lectură foarte importantă și sunt de părere că ar trebui citită, pentru că esența cărții este una ce te poate schimba.




Abonează-te la blog!
Înscrie-te pentru a primi prin Email toate recenziile, interviurile, concursurile şi orice articol scriem noi pe blog. Dacă nu îţi place, te poţi dezabona ulterior.☺