Interviu cu Cătălin Marin

Cătălin Marin este autorul cărţii "Spre seară nu se întâmplă nimic", şi a fost de acord să ne răspundă unor întrebări. Mulţumesc, şi scuze că am uitat de interviu!

"Cătălin Marin e născut în 1984, anul lui Orwell, zice el. A venit de la munte la București, ca să facă un liceu unde să poată învăța istorie, a venit, dar a ales informatica și în liceu și în studiile ulterioare și în carieră, rămânând în esență un suflet de matematici. A vrut să facă jocuri pe calculator pentru a îmbina pasiunea de a scrie „povești” cu pasiunea pentru informatică și matematică, s-a răzgândit, le-a separat, le amestecă în felul lui, auto-etichetându-se drept un boem pragmatic. Îi plac afacerile fără să îi placă banii, îi place literatura deși nu apreciază prea mult poveștile, îi place informatica, dar evită tehnologia pe cât posibil. Pe scurt un om paradoxal și totuși natural."

Întrebare: Ţi-ai dorit dintotdeauna să scrii o carte?
Cătălin Marin: Nu mi-am dorit în mod special asta niciodată. Așa cred că am ajuns să o scriu pe prima completă pe la 28 de ani, deși am avut o droaie de tentative și de idei.

Întrebare: Cum a decurs lansarea romanului?
Cătălin Marin: Mi-a plăcut cum a ieșit lansarea primului roman. Am constatat că deși am puțini fani, am foarte mulți prieteni, ceea ce mi s-a părut mult mai interesant și m-a încântat foarte tare. Au venit cam 60 de oameni pe care îi cunoșteam personal.

Întrebare: Am citit că îţi place literatura...Care este romanul tău preferat? 
Cătălin Marin: Nu pot spune că îmi place literatura așa cum îmi plac matematica sau filozofia. Probabil din cauza formării am o abordare "luciferică" asupra literaturii, o citesc pentru idee, informație și explorare stilistică. Nu agreez ideea de refugiu. Țin să spun asta. Cartea mea preferată a tot oscilat de-a lungul timpului, în momentul de față "Crimă și pedeapsă" a revenit pe primul loc.

Întrebare: Publicarea cărţii ţi-a afectat viaţa de zi cu zi? De ce?
Cătălin Marin: Publicarea nu mi-a afectat viața la nivel cotidian sau mi-a afectat-o foarte puțin, dar mi-a dat ocazia de a intra într-o zonă a lumii pe care nu o cunoșteam. Cred că ține de faptul că eu nu mi-am propus să fii scriitor, mi s-a întâmplat să devin.

Întrebare: Doreşti să scrii în continuare? 
Cătălin Marin: Da, îmi doresc să scriu în continuare și articole de presă și versuri și romane și povestiri scurte și eseuri, de toate. Am la ce mă gândi, iar scrisul este felul meu de a-i încuraja pe oameni să gàndească. Poate n-avem toți talent la scris, dar gânditul e o chestiune importantă la dispoziția oricui. Nu cred în IQ-uri, orice om poate gândi zdravăn, dacă vrea.

Întrebare: Ce părere ai despre literatura română contemporană? 
Cătălin Marin: Literatura noastră contemporană e firavă, nu-i mare lucru de spus despre ea. Citeam pe ici pe colo despre treaba asta cu scrisul-publicatul, la noi se scrie foarte puțin și se publică și mai puțin. Stăm prost cu alfabetizarea, e trist. Eu fac parte dintre aceia care încurajează pe toată lumea să scrie, indiferent cât de talentat sau de netalentat este. Publicatul e partea a doua.

Ce doreşti să le transmiţi cititorilor?
Cătălin Marin: Să nu citească doar ce le place. Sunt lucruri pe care trebuie să le citești. Personal, cititul mi se pare o îndeletnicire oribilă, e static și e consumator de timp, dar asta nu înseamnă că nu citesc. Ca idee, nu mă interesează că nu îți place cum scrie sau ce scrie Dostoievsky, trebuie să citești măcar una din cărțile lui. Dacă facem numai lucruri comode se cheamă că suntem leneși. Iar leneșii rămân proști și săraci, și material și spiritual.



Vă mulţumesc pentru timpul acordat interviului! Dragi cititori, mai jos aveţi descriere cărţii şi aici aveţi un link spre locul de unde o puteţi cumpăra.

Descrierea cărţii:

Django, un ceasornicar înțelept și cam plictisit, amator de șnaps și dese intermezzo-uri filosofice despre timp și moarte. Jazpin, asociatul său, care știe tot ce gândește Django și îl urmărește ca o umbră tot mai întinsă de ani. Domnișoara Betty, timidă și nehotărâtă, dar interesată de micile frământări ale vieților altora. Domnul Simmons, un bancher fixist, așteptându-și cafeaua, ziarul zilei și zornăitul monedelor ca parte a unui plan ce a fost decis încă de la începutul vremii.
Și Cutremurul.
Cum se schimbă ordinea lumii într-un univers în care o dimineață începe să nu mai semene cu cele de până atunci? Sunt dramele mici rotițe ale unui mecanism nevăzut?
Un roman pe fundalul căruia viața și moartea sunt personaje cu rol principal, prinse într-un dans când lent și visător, când disperat, dar la finalul căruia poate nu va mai fi nimic.